discutie cu mine.

Gust amar si un suspin ce scapa pana si ecoului.

Intr-un fel, o pace si o liniste interioara domnea oriunde iti intorceai capul si priveai, erau oameni bucurandu-se de racoare, plimbandu-se usor pe strada, luandu-si mainile impreuna si mergand la un pas agale.
Este doar 11 noaptea.

"Melancolia m-a prins pe strada" sau, mai bine zis, la masa, stand cu capul sprijinit in maini, uitandu-ma in zare. O zare, ce-i drept, nu asa de larga, datorita peretelui care se ivea in 10 metri, dar puteam trece prin el, lasandu-ma prada gandurilor. O stare/mutra prea serioasa pentru mine, prea inchisa pentru 19 ani, prea batrana din punctul unei hematii.

"Melancolia m-a prins pe strada", nimicnicia m-a prins (de asemenea) pe strada si totusi am venit acasa. Aveam pofta de o plimbare, o plimbare usoara intr-un pas de mos. Aveam pofta de un plans, nu din cel cu lacrimi si atat, unul in care sa se arate, sa se exprime regretele si suspinele, sa nu ma pot opresc decat adormind un somn dulce. Un somn usor fara trezire, un somn fara oboseala, ca astfel, trezindu-ma dimineata sa pot spune: ma simt mai bine.
Ca si ieri o atmosfera de plumb, apasatoare, un aer de mister, nestiind exact ceea ce fac mai bine. Citisem un blog ieri, si era o sintagma: "rau ar fi sa mori ca boul inainte de bac, dupa ce te-ai chinuit un an, cu toate meditatiile." Puncte de suspensie. Pauza afectiva. Paaaauzaaa :)

Nu mi-am tinut promisunea si imi pare rau. In noapte asta daca am timp, iti voi scrie. De cat astept...

Azi am aflat ceva fain, si Nichita Stanescu scrie fain. Chiar mult prea fain. Pacat ca niciodata in romania nu iti poti dezvolta ideile si nici prea mult dorintele. Studiem mult, dar niciodata esentialul si nici nu ne axam pe ceva ce stim. Ajungem sa incurcam cand totul e asa de clar.

SaracuL Blaga nu cred ca se astepta la o asa maiestrie in a copia dorinta lui , de a mari, de a dezvolta misterul in loc sa il ucidem. Asa si aici. Parca e psihologie. Ne place sa traim intr-un mister, nesiguranta existentei, fragilitatea iubirii and so on.

E trist sa vezi cum, desi solid, pamanatul sub picioare parca se cutremura, mintea iti este acoperita cu o ceata mult prea deasa si un regret, un prea mare regret, ce obosit, nu mai scoate capul afara din tine.

Par prea indiferenta, dar este doar o masca. Ai grija sa te uiti mai atent pe unde e pictat si pe unde e real. Am tendinta sa ma afisez intr-o lume poate schizofrenica, cu o masca de mine faurita. Azi e roz, maine e in dungi, poimaine in linii si alte culori. Pe sub poarta inchisa, rar poti descoperi cum o lumanare se zbate a reda lumina unui vis de mult uitat.

Sa o iau de la capat nu pot, sa incep singura, nu pot. Si sunt sincera, azi chiar incerc. Mi-e frica sa pasesc pe un drum ce pare sigurPpentru ca acum e solid si peste un minut se prabuseste. Presimtirile inca nu si-au facut loc, pentru ca inca nu exista. Se spune ca prezentul e cel pe care constuiesti piatra cu piatra viitorul. Care viitor? O lume in care ti-e frica sa-ti lasi propriul copil, o lume in care crezi ca poti ajuta, dar nu faci decat sa amesteci si mai rau problemele.

Cum poti sa fii sincer cand descoperi apoi ca nimic din ceea ce credeai nu este ceea e pare. Ceea ce spui este ceea ce va fi. Sa pornesc cu inima stransa si cu neincredere nu pot. Fara sa vreau ma implic si asa de rau fac, am intervenit si de multe ori greseam. Cum sa lasi omul sa se loveasca de pragul de sus si tu cu mainile in san "uite-te bah si la asta".

Eu nu sunt asa, si o categorie de om slab, din aceeia descrisi de Nietzche: cei care au inventat puterea pentru a le folosi. N-am nevoie de putere, am nevoie doar de sustinere si intelegere. Am nevoie sa stiu ca ma pot baza pe cineva oricand. Ce greu e sa stai sa observi o realitate ce te taie, usor usor cu un mic briceag.

Thanks dude... for learning me all those stuff. In seara asta o sa am nevoie de ele. Daca resurse se gasesc in fiecare e timpul ca si cele din mine sa iasa la suprafata. Ok. M-am plans. De azi, o sa inghit all the complain'.

ce emo. / shoo.

i'll go ...
i'll just go.

stuff to do... or say...

nothing. regrete.

plumb.

aer plin cu saruri de plumb .

reactii otravite cu saruri de plumb.

pana si visele sunt de plumb.

un Bacovia uitat si o poezie "Plumb"

si o frica de plumb ce ma intepeneste.

sentimente desarte si uite-ma asa de ignoanta ca si cand as fi constuita din plumb.

dar totusi si eu invechesc si frica ar trebui sa piara ca o piele ce naparleste.

mi-e inca somn.

si...astept in continuare sa rasara soarele pe strada mea..