what?

Doi cercei intorsi pe-o parte, o eprubeta cu un trandafir, 3 felicitari cazute si ganduri invaluind realitatea.

O usa cu zgomot inchisa, o minte usor deschisa.

Intr-o camera uitata, pe un pat de paie ude, niste raze de lumina pale si o caramida ruinata.

No power. Ups.

Am uitat...

schitam realitati.

Printre pasii usori pe un astfalt trist o melodie dubioasa se auzea. Nu mai ascultasem genul asta de melodii niciodata si mi se parea ciudat sa fiu atenta in primul rand la versuri. O melodie scurta, un subiect bine determinat: cuvintele criminale.

Cuvantul - cel mai bun asasin, omorand o intreaga gama de ganduri. Nu le poti intemnita, ca o data rostite le-ai si vazut distruse, evaporate sau, si mai simplu, esuate intr-un colt al mintii tale.

Griul creionului nu-mi mai ajunge. E prea simplu, prea complex... cu 3 cuvinte schitezi o realitate atat de aproape cat si atat de departe. Eu o spun asa, tu o vezi altfel si povestind altcuiva va ajunge si mai diferita.

Am ajuns sa prefer cuvintele sa-mi schitez emotiile, sa-mi mascheze starea.

Cuvinte : corset antic , migrena , intuneric , tremur , furtuna , ploaie , foc , valuri , vant , inima, plaman, buze , mana , pasi

Ma simt ca la romana cand studiam poeti si le desluseam cuvintele cheie.

Inghesuit in sine mai rau decat un punct.