i've said ...

pick-a, pick-a... boo

That's me in the corner
That's me in the spotlight

Every whisper
Of every waking hour I'm
Choosing my confessions
Trying to keep an eye on you
Like a hurt lost and blinded fool, fool
Oh no, I've said too much

Eram la fel de imuna la amenintari si fapte reale, dureroase ca atunci cand treci pe langa un lac.

Aveam aceasi privire curioasa, sa vad ce mai urma in sirul lung de fapte chinuitoare ca si atunci cand ma uit la un film plictisitor. Si, ca sa vezi, eu nici macar nu ma uit la filme.

Asteptam sa plec din scaunul acela confortabil ca si atunci cand stateam pe ace la cursuri asteptand pauza.

Nimic nu mai e nou. Nimic nu ma mai face sa reactionez asa cum faceam inainte. Nimic nu imi mai pare atat de sfarsit precum parea la inceput orice cearta, mai in joaca, mai in serios.

Tin minte si acum hartia galbena luata din caiet acum jumatate de an, sa scriu acele trei randuri sa ma scoata din depresie, si inainte sa ajung acasa aveam deja in minte absolut toate cuvintele necesare monologului ca sa fiu sigura ca neutralizarea va fi sigura si rapida.

Neutralizarea se pare a fost mai tarziu.. de aceea am si ajuns acum sa scriu aceste randuri spre o disperata nevoie de a mai elibera din tensiune.

Sa fie faptul ca le exagerez cum spun si altii trecandu-le printr-un filtru atat de subiectiv, ca ratez defapt tot esentialul problemei. Deci de unde parere obiectiva in afectiune?

Disperat, nu e in nici un caz, faptul ca eu utilizez cuvinte exagerate pentru definirea unor stari normale. Nu sunt exagerat.

Stiu ce inseamna disperarea, ce e depresia si ceea ce multe alte cuvinte determind chiar boli serioase .. si totusi le folosesc in expresii usuale, pentru a-mi exprima subiectivitatea.

But that was just a dream
Try, cry, why try?
That was just a dream
Just a dream, just a dream
Dream

Oh no, I've said too much
I haven't said enough

REM - losing my religion