dezastru si creatie.

si 57 ... si alarma cum suna... senzatia de neliniste, emotie..... sa auzi cum salvarea, politia trece pe langa tine, te afli intr-o mare de oameni nerabdatori sa participe la implozia cladirii.... si eu intradevar eram curioasa cum anume o sa cada... cum anume se va auzi.. dar a fost un sunet nu prea tare.. nu prea acut... ci unul infundat... si sincer nu puteam sa stau sa privesc realitatea, imi este destul de straina in acest moment. nimic nu pare cunoscut, totul are limite nebanuite si parca toate sunt negre. o vreme de bacovia cu un ger ce deintegreaza (whatever... dau si bacul).

si parca nu te asteptai ca dupa ce ca regaseai sub piele fierul integrat in corp sa afli si ca totul putrezeste dedesupt... e asa o senzatie de dezcumpanire, tristete si melancolie. 

pe bune daca ma asteptam, serios. te credeam neatins, neatins .. de boala care cutreiera lumea in momentul de fata. o cancrena de ignoranta, o tumoare de ganduri negre... si uite asa. oricum trebuia sa mori. trebuia sa puna mana pe tine. ma intreb ce se afla sub mine. :)

oare am aluminiu, cupru, zinc, magneziu, plumb sau mercur... ca si masca si pe sub niste germeni sau intregi probe... de putregai. mie frica.. sa ajung asa de departe cu descoperirile. e bine sa traiesti in nestiinta. mult prea bine. 

asa sa revenim la implozie. am spus de sunet. el a fost cel care m-a bagat in starea aia. mintea imi descoperea senzatii si noi ganduri in legatura cu ea. cate amintiri frate.. adunate intr-o cladire. cati oameni si cate suflete si-au gasit niste clipe de multumire, de enervare, de liniste, de neliniste... si imediat s-a dus.... in 2 secunde cat a durat totul.... materialele erau pe jos, in groapa sapata special .. un nor de praf acoperea tot si asta a fost. nimeni nu'si va mai aminti de existenta ei peste 10 ani.. poate doar cei cu amintiri.... dar si amintirile se infunda... ajung o legenda cu atatea lucruri aiurea ca nu mai stii sa extragi. mi-a lasat serios, un gust f amar, pentru ca ma gandesc ca exact asa se intampla si cu mine... totul e plin de explozibil.... si totul are sustinere, dar si ele par a fi.. pregatite sa sara in aer. stii vazand cum a cazut.. m-am observat cazandu-am si pe mine ieri , cand totul parea intr-un nor de praf.

s-a lasat totul acum. dar a venit noaptea.

say hello.. to the moon. em nu. e ceata. say hello.. to black.

contrar.. asteptarilor.. o anumita parte sadica si masochista tot repeta "si mie mi-ar placea sa fac astfel de chestii". da sa particip si sa ajut la demolarea lor. :) (si nu e nimic funny.. ) poate chiar trist.

o da... dezastru si creatie in acelasi timp. so right.