reactii otravite cu saruri de plumb.
pana si visele sunt de plumb.
un Bacovia uitat si o poezie "Plumb"
si o frica de plumb ce ma intepeneste.
sentimente desarte si uite-ma asa de ignoanta ca si cand as fi constuita din plumb.
dar totusi si eu invechesc si frica ar trebui sa piara ca o piele ce naparleste.
mi-e inca somn.
si...astept in continuare sa rasara soarele pe strada mea..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu