default.

Ce pagina alba si mii de intepretari.
O pagina ce poate vedea cadavre, idei moarte pentru patrie, sentimente ascunse asemenea spionilor, scuturi si inarmari cu munitie pentru cazuri de urgenta cand pur si simplu tensiunea scade.

Un scut usor de inarmat, m-am trezit cu el deja faurit, tocmai bun de pus in carca. Si doamne, imi amintesc acum 2 ani cand cautam disperare furnizorul din mine. Dar nu aveam averea... cu ce sa-i platesc daca eu insumi nu eram gata sa il port?
Cum uite, acum ma simt ca un personaj din dota, cand ai nevoie de scut si cand ai toate "ingredinetele" gata. Te-ai trezit cu scutul. Nu-i nevoie de bani pentru reteta si alte antrenamente pentru a il crea.
Si e ciudat. Cel mai rau e ca nu mi-am dat seama ca deja il port pana nu am avut o oglinda vie sa-mi spuna cum ar trebui sa ma privesc.

M-am schimbat si ciudat, si rau iti pare de schimbare.

Am alte alternative de a privi, alti ochelari cu care sa uimesc lumea si in primul rand sadismul si ironia m-au acaparat. Nu stiam cu ce unelete lucrez de sunt atat de contondeste. Cum taie si zob fac orice prind in cale. Criminal al ideilor slabe, ucigatorul bucuriei reale.

Cred ca ma apropii de 30 de ani si fecioara din mine ma acapareaza.
lol.. nici 20 de ani nu i-am facut, dar deja ascendentul ma acapareaza. Daca nu aveati habar ce e cu el, va spun eu. Se spune ca zodia conteaza in prima parte a vietii, apoi spre 30 de ani, ori mai incolo, ascendentul devine principal si zodia ceva secundar care se ocupa cu chestiunile nu atat de importante.

Eu sunt o combinatie (reusita sau nereusita ) de taur cu fecioara. Altii s-ar ingrozi de ce om pot fi.

Eh... presupun ca daca si cu cei mai mari tirani s-a putut trai, s-or descurca si altii cu mine.

*Am citit azi. Si ce bine a fost sa ma simt eu din nou. Mi-am recapatat si dorinta sa scriu, si nu e ceva de bun augur, cred, avand in vedere ca scriu decat obligata sa ma lupt fata in fata cu sentimentele mele. Ultimele zile au fost ca niste treziri bruste si triste. Descopar cu mare durere cum unele situatii trebuie acceptate asa cum sunt. Acum 4 luni nu le vedeam asa si nu pot spune ca pana acum le vedeam. Doar e asa ciudat, cand ti le prezinta cineva in fata. "Poftim" si trebuie sa zici cu regret: "da.. ai dreptate", te intorci si sa te resemnezi. Sa te descoperi ca pe un alt om ce nu se mai intelege cu propriile valori, cu propriile idei si sentimente.

Un gol in stomac, ce parca imi se ridica spre a innora inima.

Ce ciudat e cand iti dai seama ca poti prabusi o intreaga lume.