colorarea panoului numit viata.

Creioane si culori ravasite pe un covor murdar, o minte ce se zbate disperata de a gasi o iesire mica cat sa evadeze in marele infinit al ideilor desavarsite.

Tabele si evidente cu tot ceea ce se poate intampla... dubios ca noi totusi nu gandim in tabele si in lucruri simple. tendinta noastra de a le tot completa cu sugestii , pareri si idei ne pateaza toata intamplarea facand-o subiectiva. E a noastra de vreme ce noi o gandim si noi o modificam. Ii rapim acel farmec irezistibil de a soca prin esenta ei obiectiva. Ne-o complacem intr-o existenta anosta cu dorinta apriga de a face pana si din situatie ceva al nostru, ceva ce ne apartine , ceva ca amintire.

Nu am dreptate crezand ca amintirile sunt doar forma de a stoca situatii, luate intr-un mod obiectiv si filtrandu-le spre a le face subiective, manjindu-le cu tot felul de presupuneri inexistente, frustrari si dorinte neimplinite? Exista fie amintiri pline de placere, fie amintiri pline de resentimente.

Pacat ca nu stim inca sa transformam orice in frumos, orice in divinul subiectiv optimist.

Dar ce ar fi viata fara unii, acei pesimisti incurabili ce otravesc lumea?

Ce ar fi viata daca toti am fi fericiti?

Ce ar fi viata daca noi am fi cu totul plictisiti?

Recunoaste.. macar ai mintea ta. Ea lucreaza pt un moment neimportant, poate pentru o coincidenta neplacuta.

Have fun trasformandu-ti viata.