Centripet.

2 patratele ce trebuie completate cu un X, ca doar or sa treaca si ele.
2 patratele, 2 cuvinte si, nu in ultimul rand, 2 stari complet opuse.
Incerc din rasputeri sa imi scot pelerina, si voalul negru ce imi acopera jumatate de fata, vreau sa trec peste ele si sa las soarele sa ma prinda.

Daca mi s-ar "patch-ui" fiecare neregularitate cu molecule fine de apa, nu as mai fi, nu as fi eu ce incerc atata sa acopar si sa protejez.

Iar imi ia o eternitate sa ajung... nu sa am incredere, ci sa ma accept prin altii. Inseamna sa ma schimb.

Always a change.

4, 3, 2, 1 cuvant.

4 cuvinte usor soptite si ipoteticul raspuns se lasa asteptat, ca predinde ca nu te-a auzit. Le-ai soptit atat de usor, ca o melodie ce o stiai si nu o poti recunoaste, ca o atingere ce scade in intensitate atunci cand nu este intampinata cu aceasi reactie asteptata.
Chiar incerc sa imi aduc aminte momentul de te legi atat de tare, dar sincer nu pot recunoaste ceva. NU am auzit si gata! De auzit e una, dar de vazut si recunoscut intregul peisaj din nou, nu il pot face si desi ipotetic sentimentul e acolo, nu vreau sa realizez ca ajung tot acolo, intr-un loc de unde am plecat si alte dati. Nu vreau sa recunoasc, asa cum nici nu vreau sa aud, acelasi 4 cuvinte pe care mi le tot soptesti.
Oh, sa ne gandim de 2 ori.
Sa ne gandim, chinuind o melancolie de zile mari si cantam.
Sing sing sing.


Fugim right? Arunc la gunoi tot, de la asteptari la vise. Pana la urma nu degeaba sta scris mare si ingrosat pe usa mea ca atunci cand ai pierdut tot, ajungi sa primesti tot. Alti ochi si alte cuvinte. Alte patch-uri si fuga.
Vin la tine.

Another day in "paradise".
*trosc* Inchide usa dupa tine, te rog.

kill the moon

But right now
everything is turning blue,
and right now
the sun is trying to kill the moon,
and right now...

Run away, Run away...

Mi-ar placea sa ma strecor usor printr-un coridor pe care singura sa mi-l pot dilata sau stramtora, sa ma pot ascunde printre umbrele usoare ale noptii si sa ma dizolv cum pot atunci cand sunt acele momente de merita cu totul traite.
Culorile azi nu ma mai ajuta, liniile nu ma bucura, dar mi-ar placea sa imi pictez imaginea din cap, sa o transpun intr-un album si sa o deschid atunci cand am cea mai mare nevoie de ea.
Yep. Soarele imi omoara luna. No more nights.

Right now.
Everything is turning blue.

aer.

Va trebui sa te fluidifici ca si aerul, sa intri usor in constient sa parcurgi acel lung drum de a te cauta. Mereu se incepe cu respiratia..
So respira acum, acum cat ai timp si cat mai stii ca respiri. Respira chiar adanc, scaldandu-ti plamanii in aerul filtrat. Corpul reactioneaza, ti-am spus, inima se mai linisteste, incepi sa simti bataile si sentimentele cum ti se scurg. Cazi intr-un loc tot mai intunecos si cararile intortocheate sunt multe. Vei aluneca tot mai adanc si cum atingi acel loc solid iti vei creste radacini. Le impamantezi si le indrepti catre cristale albastre si verzi lumina sa le-o furi.
Este ca si seva plantelor, un lucru care te implineste. Te ajuta.

Altadata.