blue blue... blue blue blue...

ti s-a intamplat des sa te uiti pe spate in scaun si sa te lasi prada avalansei de ganduri ce iti cotropesc mintea in orice secunda... ti s-a-intamplat sa te uiti la tastatura cum parca butoanele nu erau asa si o ai de atata timp... sa iti spuna lumea ca esti palida si cu cearcane cand tu parca azi noapte ai dormit cel mai bine? sa simti ca esti bine si apoi sa iti cada fata si sa descoperi ca nu esti bine deloc?
sa iti doresti sa faci atatea si totusi nu faci nimic? sa stai cu inima stransa din cauza unor vechi experiente.. sa te chinuie un sentiment pregnant de a scuti ziua de alte chestii aiurea? sa te chinui seara inainte sa te culci cu dezastrul care il observi in lume si apoi cand iesi sa te socheze cat de urata a ajuns sa fie ... si parca cangrena sa te intampine din usa..

marti toate pareau scoase parca din poeziile lui bacovia, de la motive si sentimente.. pana la.... stalpii erau prea murdari ca si strazile, pe drum lumea mergea singura si in aglomeratia deplina nu gaseai decat un gand de izolare si strigate de nevoia de compasiune. nu ti s-a parut niciodata ca parca toata lumea se trezise azi cu aceasi mutra lunga si ca totul ajunge sa fie predominant gri si negru.. si poate un galben bolnav...
si desi banca nu tinea si parea ca se rupe mi-a tinut companie atat timp cat am avut nevoie sa imi scriu cele 5 ganduri ce ma chinuiau. uitasem de metabolism si glande, de adrenalina si insulina si bolile ce iti chinuie atat lumea " de vis". inainte de a pleca in aceast calatorie imposibila cu un gand acceptabil cateva cuvinte imi impregnasera o starea si mai aiurea.. :)
"ce conteaza daca eu ma duc ca eu mi-am incheiat socotelile.. ce conteaza daca noi plecam"...... pai hai sa vedem ce conteaza... si.... si raman in urma doar niste amintiri dureroase a ceea ce a fost o data :) o amintire a ceea ce se va sterge oricum... caci si tu mori si nimeni nu isi va mai aminti de tine... pacat ca e asa trist.
fierbea in mine mania si revolta asupra incapacitatii mele de a scoate la capat situatia exact cum as vrea. urasc sa observ cum incetul cu incetul.. particulele se distrug si in viteza ei de distrugere in masa antreneaza alte sute de atomi care ii distruge. o clipa si un moment si deja viata iti este pecetluita. sperai in a-ti regasi omul din interior si starea de constienta caci viata iti este total inconstienta si inchinata haosului. cum si tu esti antrebat in miscarea asta total aiurea cum se poate sa te impotrivesti fluviului..
ma bucur enorm ca unoeri conteaza mai mult impresia decat ceea ce este bine pt tine. un eu constrans.. un eu ce nu are o apartenenta un eu ce poarta ca o cruce amprenta altui eu.
tu nu aparti , ca si mie sinelui si doar lumii. un amalgam de factori si mediii ce te-au format si te schimba permanent. pacat ca nimic nu se pierde..... totul se transforma.
si dap... omul nu se pierde.. rar se transforma si aceasta transformare nu e decat... o foita ce il acopera fata desfigurata.

sentimente ce ard si taie mai rau ca o secure... si mai rau ca orice otrava. iti ard dorintele si spulbera visele iti inneaca spiritul intr-o mare de daznaiduinta. uite.. uite-ma .. priveste sufletul lupului de stepa. la fel de sterp....... asemenea stepei.
imi pare rau ca te-am pierdut si la andul meu ca m-am pierdut.
nu m-ai inteles si m-ai pierdut cu sfoara cu tot. s-a rupt saraca arsa de conflicte.
si pacat ca vorbim o limba atat de cunoscuta si infinit de necunoscuta. nu imi poate cuprinde nimic din ceea ce simt si nimic sa intelegi tu. cuvinte fara sens .. cuvinte fara importanta. cuvinte ce nu fac decat sa distruga.
poza. copac. padure. casa veche si vis. lacrima si oftat.

welcome in a hole of melancholy...

24 noiembrie. inundatia.

cica e azi, astazi o zi friguroasa de 24 noiembrie , o zi de luni cu un chiul la fizik si ziua in care mi-am gasit bocancii :D da... ce mod de a carcteriza o zi. total patetic. ok
sa o luam de la capat....
nu era o zi. este vorba de o clipa, de acest prezent. de un prezent ce nu are legatura cu un trecut si nici cu un viitor. nu se poate spune asa. se poate spune in schimb ca reprezinta totul un trecut un prezent si viitor. nu a fost ci este si nici nu va fi. totul fiind esenta si adevar.

stii.... eu chiar urasc cuvintele. sunt ca o limitare a ceea ce este . nu poti eplica nimic in cuvinte ca adevarata ei natura. intotdeuna conteaza lucrurile care nu se pot explica in cuvinte.

a stii sa zambesti inseamna ceva. a stii sa traietsi intr-o pace perfecta e iar ceva special. nu stiu daca exista un a invata sa traiesti, nu stiu daca e bine sa fii prea omenesc, nu stiu exact daca e bine sa ai un scop. de asemenea imi este iar greu sa cred lumea in care traiesti e alcatuita numai din a fi ceva rau, a distruge, a elimina.... eu chiar vreau sa imi pastrez nucleu meu galben ce ma numesc eu si care are anumite aspiratii. are ceva scopuri, din pacate abia si le indeplineste
si alea cu greu.
de curiozitate oare merita intreprins un adevarat razboi? dap cea mai buna metoda de a te pazi e sa ataci. dar totusi.. nu stiu de ce tind sa nu fac asta. nu mi se pare normal sa fac o coliziune cu ceea ce ar putea iesi un dezastru. de ce sa arunci valul de sageti otravitoare asupra unor lucruri care se pot clarifica si altfel. si dap. ma distrug punand vointa altora inainte si binele altora tot inaintea mea. conteaza. si asa nu sunt decat ceva trecator. ceva ce supravietuieste astazi.. dar maine nu mai stiu. si daca ar duce cineva lipsa, acea ar fi la fel de trecatoare. totul trece remember..?

da si acum.. unde e timpul ce nu exista? unde e prezentul continuu... ?

dap. sunt mult mai ok cu ideea ca apa este mai puternica decat stanca reusind sa se infiltreze.
stii ceea ce e greu. sa accept asa cum sunt. sa ma accepte asa cum sunt si ei.

mamaliga si ..... malai. si mamaliga are nevoie de apa... si de caldura :)
so here we are. ce mai ziceai? dap stiu ideile sau expunerea suna nebuneste. nu conteaza
"stai si asculta fluviul" vei intelege.

cum ma simt. fluviu. :) de toate si absolut nimic. astazi sunt un amalgam de sentimente. duap cum spuneam.... nu conteaza cuvintele. limiteaza totul. intelegi totul daca asculti. asculta cursul raului care izvoreste din tine.

greva celulelor nervoase.

creier in greva...

celule care fac revolte. nu vor salarii mai mari.. poate doar o portie omeneasca de mancare cu care sa supravietuiasca.

zic merci pt faptul ca organismul merge si fara sa te stresezi sa supravietuiesti. (stai ca aici ma mai gandesc..) ca e destul de complicata munca lui si nu cred ca ii ajunge doar atat. saraca punte, bulb si cerebel.

ma simt dexter . in desenul in care creierul o luase razna .... a explodat si ieseau omuletii :)) din fabrica geniului ce era.

azi nu gandesc. and that's it. and it's FINAL.

diamante si gust amar

intre un moment de trezire si o stare de veghe mintea mea tesa o intreaga poveste cu un egoist , un mosuletz avar ce detinea cea mai mare comoara a sa. Isi iubea mina extrem de mult, si nu numai pentru extraordinarele diamente ce le lua ci si pentru ca in afara acesteia, a acestei materii alcatuita din roci el ii atribuia un imens suflet ce ii nutrea aceasi dragoste. mina era adanca, groaznic de adanca si cu cat de infundai cu atat erai acoperit mai mult de intunericul ce domnea in roca aparent solida. in aceasta pestera omuletul nostru isi spunea toate ofurile si toate probolemele ii erau ascultate fara scrasnire. din pacate de acolo nu iesea neaparat cu noi solutii ca nimeni nu i le oferea pe tava dar linistea si intunericul ii dadeau oportunitatea sa sape si mai mult in ganduri sa afle ce anume il stresa. si astfel s-a nascut mirifia legatura dintre stanca si om. dintre o stranca cu suflet si un om avar.
timpul a trecut si cum zilele apuneam omuletul nostru scotea din ce in ce mai multe diamnate din mina ajungand sa subrezeasca intreaga pestera. si intr-o buna zi.. chinuiundu-se sa scoata cel mai mare diament albastru din pestera a observat cum deodata se poneste un mare cutremur si speriat a luat-o la fuga spre iesire. noroc cu dragostea mare a stancii ce a reusit sa isi tina impreuna materia pana in momentul cand omul a iesit la siguranta .. si totul s-a prabusit... daap.. si astfel.. iar m-am trezit cu propozitia p buze.. nerostita.. "as long as you're happy i don't care if our love is dying". ma streseaza in draci din momentul in care am cautat versurile melodiei... iar simt nevoia unor propozitii de a ma ajuta sa trec ziua...

te ridici.. si totul se innegreste si picioarele nu mai au nici un punct cu pamantul. intinzi o mana spre a te sustine si nu intalenesti decat aer. cazi si terminatiile nervoase libere ti-au luat-o razna. te doare genunchiul.... capul iti plesneste si.. arunci o privire spre fereastra. o ora... sase si astepti sa apara luna. strasnic vis.

gust amar si.. miros de flori.

ale mele clipe deznadajduite.. de a ma crede... altcineva

"impresurat de caldura umeda a noptii de vara, eu inghetam de oboseala, de mahnire si singuratate. inca din anii tineretii mele degustasem clipe asemanatoare. pe atunci, orice deznadejde de acest fel imi aparuse ca si cum eu , pelerin ratacit, as fi ajuns la marginea cea mai indepartata a lumii, iar acum n-ar mai fi nimic de facut decat sa-mi urmez ultimul dor: sa ma desprind de marginea lumii lasandu-ma sa cad in gol, in moarte. De-a lungul timpului, deznadjdea revenise deseori intr-adevar, insa impulsul vehement spre sinucidere suferire o transformare si aproape se stinsese.pentru mine , “moartea” nu mai insemna un neant, un gol,, o negatie. Si multe altele se schimbasera.clipele deznadejdii le primeam acum cum primesti durerile fizice violente: le suporti cu vaicareli si darzenie, le simti cum dau in clocot si cresc, si le spionezi cu o curiozitate cand furioasa, cand badjocoritoare, ca sa afli cat de departe poate merge, cat de sus se mai poate inalta durerea.

Tot amarul vietii mele pline de dezamagiri, care de la intoarcerea mea singuratica dupa esecul calatoriei [… ], devenise mereu mai insignifianta si mai descurajanta, toate neincrederea in mine insumi, in aptitudinile mele, toata nostalgia, amestecata cu invidie si cainta , dupa vremurile fericite si glorioase, pe care le traisem candva, cresteau ca o durere in mine, cresteau urias ca un copac, ca un munte ce ma tragea in directii opuse.. si toate se raportau la misiunea mea prezenta…." Hermann Hesse -Calatoria spre Soare-Rasare

citatul potrivit la un moment perfect. o viata ce se roteste dupa acelasi principiu ca orice... trece.. si vezi ca nu se mai intoarce. anumite clipe le tot treci in imortalitate, cerandu-le sa revina in anumite momente sa te scoata din rutina zilnica. anumite clipe ajung sa devina un reper in tot ceea ce inseamna a trai ... unele ajung sa te tot obsedeze.. bantuindu-te zilnic si avand grija sa nu uiti ceea ce vroiai cu indarjire.

usoare soapte se aud venind din spatele zidurilor si pasi apasatori cutremura lemnul pe care stau. stau cu spatele intors spre acel tablou, spre un perete zdrentuit cu o usa inchisa. si da.. am chiar o canapea si o lampa.. si pana si un geam si uite asa.. se aseamana cu iadul lui Sartre...
din fericire nu am colegi de camera cu care sa-mi impart iadul... sau daca le am sunt doar multiplele mele personalitati ce urla aici ca sunt stranse in spatiul asta strans.. "mica mea particica de materie".
a inceput sa-mi placa f mult hesse si cu foarte multe scrieri si citate ma descrie parca numai pe mine.. si ajung astfel... sa gandesc altfel uitandu-ma la ceea ce descrie si simtitnd ca totul are un sens si stiu ceea ce ma apasa. daca ar fi sa-mi aseman sufletul cu un animal.. acela ar fi lupul... nu neaparat lupul de stepa dar oricum .. ceva wolf-related. mi se pare un animal genial, pe langa faptul ca poate deveni un sprijin si un prieten loial .... mi se pare mult mai aproape. nu as putea sa-l numesc ca augustin.. omul interior.. fiindca sincer mi-ar parea rau.. nu merita o astfel de nume sa il ponegresc. el nu minte si nu este ipocrit, cel putin din natura lui...

un drum cu frunze rasfirate si pomi cu crengi aplecate.. un gard cu sarma ghipata si burieni ce se agata spre a se inalta spre soare... oricine isi indrepata privirea spre soare fara sa gandeasca ca tinteste mult prea sus. si coasa ce taie, frangand radacine si flori palide cazand jos.. intalnind pamantul abia arat... si tu stai si privesti cum totul decade fara sa iti misti ochii de pe un lac.. fata ti se oglindeste acolo si uimit fiind de limpezimea lui ai uitat ce se intampla imprejur. oamenii ce cosesc.. taie din radacinile fragile visele usoare ale unui copil lasandu-l sa isi privesca fata in limpezimea apei. o broasca apare si tulbura apa... facandu-i in ciuda copilului . se indreapta mergand linistit spre drumul acoperit cu frunze calcand in picioare aceleasi vise taiate.. si nutrind sa infloreasca altele... dar frigul il opreste si mainile inghetate il trezesc la realitate. o realitate unde oamenii taie si cara.. fac rani si apoi le vindeca ..rup si sadesc ..

palide petale cad... cad si se astearna pe un fundament atata de nesigur... un rift ce abia asteapta sa erupa.. si imparta lumea in doua.. tu detii un pod.. atat de mic ca imediat il poti trece, defapt nu este un pod.. ci o crapatura ce imediat ai putea sa o sari. o crapatura ce departe o sinucidere de alta. fie de ingropi sub niste principii morale , crezand ca traiesti ca un apostol, gandind doar asta trebuie sa fac si nimic altceva.. din start ai pierdut esanta . te-ai sinucis crezandu-te sfant dar nu ai ajuns nimic altceva decat un mare ignorant... te-ai pierdut din lume.. inchizandu-te in cochilia stransa ce iti poate fi trupul sau cladirea impreuna cu gradina. Cum au putut unii sa fie sfinti... cum au avut capacitatea... de a avea puterea sa conduca virtutea, sa o supuna vointei lor. Si niciodata nu mi s-a parut ca un calugar poate fi sfant.. imi este foarte greu de crezut. acolo mai degraba este o supunere a unor reguli si ok... te iau din lume te tin aici .. unde nu vezi nu auzi nu spui lucruri pacatoase. privarea unor drepturi ca sa ajungi tu... sfant. si eu sunt wanna be saint dar mi se pare ipocrit sa stai departe de lume intr-o totala ignoranata uitand defapt esenta. adevaratii sfinti s-au luptat cu toate aceastea pt a deveni sfinti. le-au combatut si s-au stresat ajutand oamenii avand un adevarat spirit crestin..

cealalta sinucidere nu este decat acoperirea ta cu tot ceea ce inseamna pamantesc.. de la senzatii formate in creier pana la ipocrizia.. sunt cu tine.. impartim aceasi lume dar lucrez contra ta. punand persoana ta pe primul loc uitand de oricine altcineva... nu pot sa spun aici.. tot ce este rau, ca nu cred ca intra in aceasta categorie. raul este mult prea complex ca sa fie acoperit intr-o singura sinucidere.... mintea mea deja se simte incurcata. o sa mai stau stranb ca poate asa gandesc drept... o sa mai meditez.. singurul lucru care il stiu este ca f greu de gasit un echilibru.. cand totul este atat de apropiat.. contradictii.. sunt om.. deci ma caracterizeaza...

thaaaa.. cine ma cred. CONTRADICTII. hate them..

dungi albe si praf de melancolie.

fragile dungi albe ce se ridica spre cer..lasandu-si prada celulele prafului ce se aseaza. un praf innecacios, ce inveleste intr-o cangrena petala ce inainte era alba. niste ochi ficsi privesc fara nici un fel de teama, ochi in ai caror oglinda ai ajuns sa te oglidesti. si abia iti vine sa crezi ca imaginea reflectata are vreun punct comun cu ceea ce stiai tu ce exista in realitate... sau cel putin cu imaginea formata in capul tau despre tine.

o colivie cu zabrele de aur, si un leagan in care iti adormi gandurile. oscilarile lui sunt.. si se transmit si ajungi si tu sa oscilezi in acelasi ritm... compunand si sustinand acelasi contradictii...

esti o adunatura ce insumeaza atat negativul cat si pozitivul, dorinta si repulsia, uimirea si dezgustul si iubirea si ura. constiinta are grija sa le explice pe fiecare... cu argumenete logice sau nu.. lumii, pt sine par atat de .. imposibil de rastunat ca pana si muntii s-ar putea misca dar ideile nostre nu..

visare si polen, caldura si sperietura, respiratie grea .. si ritm cardiac accelerat... ajungi sa te cufunzi in apele tulburi ale unei mari infinite cu.. rechini.. ce atenteaza la materialitatea ta, sustinandu-si.. dominanta in acel teritoriu. ... sirene cu rochii negre si pesti imensi fiorosi care inghiteau populatia marina... senzatia a fost ciudata.. si m-am trezit cu inima batand tare si .. intarziasem.. i need a time out..
exact senzatia aceea cand te simti ca si cand totul cade.. pe unde pasesti totul se subrezeste.. si pe strada pe care treci.. vor cadea toate pentru a-ti pune piedica sa ajungi la destinatie.. si mai vine si frigul ce te chinuie, ... o febra si halucinatiile din vis.. si noaptea ce iti intuneca privirea si nu iti mai gasesti o sursa de lumina.. toate parca s-au stins .. si tu esti singur intr-o imensitate de necuprins nici macar cu mintea.. de neinteles.. in care abia te descurci...

si tu pari departe. te pot atinge dar nu atat cat sa te faca sa te intorci spre mine. privesti in partea opusa un rasarit special. din pacate abia... abia a venit seara.. mai e atat pana atunci..
nici nu-mi observi prezenta... sunt atat de transparenta inca nici mediul nu m-am simtit. atat de usoara si totusi atat de grea ca nu ma pot misca. aripi cazute de plumb. bacovia.

si vreme urata.. si durere de cap. vise.. si tahicardie.

azi noapte am visat niste rechini ce ma tot inconjurau si.. departe am vazut cum.. cineva apropia(nu am vazut niciodata persoana in cauza dar in vis.. parea cineva de care eram apropiata) era pur si simplu ingjitita de un peste enorm.. dungat... am cautat ce ar putea insemna simbolic.. la mine mai mereu se int sa existe o semnificatie.. so..
RECHIN: frica ca ceva va interveni in relatia sentimentala, neincredere in tine si in cei din jur, gandire pesimista, temeri ascunse, posesivitate excesiva, emotii si gandire negativa ce iti pot provoca mari probleme de sanatate; traiesti langa persoane foarte temperamentale care te consuma energetic..... si ca tot vorbeam, de contradictii..
MARE: te simti coplesit de realitatea in care traiesti, nu iti vine sa crezi ca traiesti, pretuirea vietii, sentimental vei avea multe satisfacii, dorinta de eliberare de frustrari, de libertate si de a actiona spontan, atragerea abundentei fie materiale fie emotionale,.. si finally ..
rochia neagra.. neagra – se vor intampla evenimente neplacute, lacrimi. care m-a impresionat express... cu exact imaginea rochiei negre m-am trezit. nu mai vazusem niciodata o asemenea rochie speciala... :)

here we go again...

distant.. far away.. it's like this everyday

for everything.

este vorba de a citi printre randuri.. try doing that.

another day.. don't smile .

i'm sitting down here.. but hey..

I'm sitting down here,
But hey you can't see me
Kinda invisible
You don't sense my stay
Not truly hiding, not like a shadow
Just thought I would join you for one day

panza si povesti cu spanzurati. o cruce aproape sa cada si niste bucle storcite de greutatea trupului. o urma de coasta dar nici urma de fatza. un nud anomim ce vrea sa acapareze toate pedepsele lumesti ce au o aura religioasa. cate o lacrima si cate un gand, se scurg usor .. mai usor decat timpul. inchid ochii si nu am curajul sa privesc in jur. este tot negru si de neatins. un praf chinuitor ce iti pune probleme in a-ti respira oxigenul necesar pt a forma un nou gand.

I'm sitting down here,
But hey you can't see me
Kinda invisible
You don't sense my stay
Not truly hiding, not like a shadow
Just thought I would join you for one day

si cu genunchii tinuti la piept , cu urme de carbune pe mainile reci , privesc la fel de rece, gheata ce se interpune peste mine , intre mine si tine. un tine nedefinit , un tine ce cuprinde tot.. se satura de nimic si e total nesatutul cu infinitul. atat de aproape ca il simt cuprinzandu-ma .. ajungand la sufocare si atat de departe ca nici macar lumina nu i se vede. s-a nascut de mult saracu dar la mine nu a ajuns. existenta lui era pt mine totul dar nu aveam o siguranta .. materiala. doar stiam.. lumina lui inca nu ajunsese.. si inca mergea.

I'm sitting down here,
But hey you can't see me
Kinda invisible
You don't sense my stay
Not truly hiding, not like a shadow
Just thought I would join you for one day

si ma poti vedea oare? am ajuns sa-mi pun talente sa fiu descoperita mai greu in stealth. am ajuns sa-mi dau seama ca totusi conteaza cand si altii au probleme... urme de carbune si un suspin. o privire uitata , si un moment de incremenire. un gand chinuitor si o alta avalansa de tremur. curge o apa ca o gheata si abia asteapta sa ma inghete. cuburi mari si apa. o apa si un pamant. un lut din care ne-am facut.

un nimic creator. o luna rece si flori de gheata pe geam. un fular si o manusa mov. niste artere si o inima. o pancarda si niste semne rosii. .....gandurile si cuvintele "stricate" fug mai repede decat fulgerul. acum sunt lnaga tine. peste nici o secunda sunt tot la mine intre cei 4 pereti albastri. si un tavan ce se apropie. aerul devine irespirabil si tu doar privesti.
privesti cum te acapareaza , te chinuie si cum iti cedeaza mintea. ceata ceata.. negura .. ceata ceata si se intuneca.. ceata si intuneric. intuneric si.. nimic. nimic sau infinit.
petale cazute si florea e moarta, animale incremenite si plansa patata. urme de carbune.

carbune si povesti cu spanzurati. biserici si crime. desene si blasfemii.. cuvinte stricate si cuvinte cazute. cuvinte ametite si cuvinte ametitoare.

unde ramasesem.. probleme.. si..

I'm sitting down here,
But hey you can't see me...