"impresurat de caldura umeda a noptii de vara, eu inghetam de oboseala, de mahnire si singuratate. inca din anii tineretii mele degustasem clipe asemanatoare. pe atunci, orice deznadejde de acest fel imi aparuse ca si cum eu , pelerin ratacit, as fi ajuns la marginea cea mai indepartata a lumii, iar acum n-ar mai fi nimic de facut decat sa-mi urmez ultimul dor: sa ma desprind de marginea lumii lasandu-ma sa cad in gol, in moarte. De-a lungul timpului, deznadjdea revenise deseori intr-adevar, insa impulsul vehement spre sinucidere suferire o transformare si aproape se stinsese.pentru mine , “moartea” nu mai insemna un neant, un gol,, o negatie. Si multe altele se schimbasera.clipele deznadejdii le primeam acum cum primesti durerile fizice violente: le suporti cu vaicareli si darzenie, le simti cum dau in clocot si cresc, si le spionezi cu o curiozitate cand furioasa, cand badjocoritoare, ca sa afli cat de departe poate merge, cat de sus se mai poate inalta durerea.
Tot amarul vietii mele pline de dezamagiri, care de la intoarcerea mea singuratica dupa esecul calatoriei [… ], devenise mereu mai insignifianta si mai descurajanta, toate neincrederea in mine insumi, in aptitudinile mele, toata nostalgia, amestecata cu invidie si cainta , dupa vremurile fericite si glorioase, pe care le traisem candva, cresteau ca o durere in mine, cresteau urias ca un copac, ca un munte ce ma tragea in directii opuse.. si toate se raportau la misiunea mea prezenta…." Hermann Hesse -Calatoria spre Soare-Rasare
citatul potrivit la un moment perfect. o viata ce se roteste dupa acelasi principiu ca orice... trece.. si vezi ca nu se mai intoarce. anumite clipe le tot treci in imortalitate, cerandu-le sa revina in anumite momente sa te scoata din rutina zilnica. anumite clipe ajung sa devina un reper in tot ceea ce inseamna a trai ... unele ajung sa te tot obsedeze.. bantuindu-te zilnic si avand grija sa nu uiti ceea ce vroiai cu indarjire.usoare soapte se aud venind din spatele zidurilor si pasi apasatori cutremura lemnul pe care stau. stau cu spatele intors spre acel tablou, spre un perete zdrentuit cu o usa inchisa. si da.. am chiar o canapea si o lampa.. si pana si un geam si uite asa.. se aseamana cu iadul lui Sartre...
din fericire nu am colegi de camera cu care sa-mi impart iadul... sau daca le am sunt doar multiplele mele personalitati ce urla aici ca sunt stranse in spatiul asta strans.. "mica mea particica de materie".
a inceput sa-mi placa f mult hesse si cu foarte multe scrieri si citate ma descrie parca numai pe mine.. si ajung astfel... sa gandesc altfel uitandu-ma la ceea ce descrie si simtitnd ca totul are un sens si stiu ceea ce ma apasa. daca ar fi sa-mi aseman sufletul cu un animal.. acela ar fi lupul... nu neaparat lupul de stepa dar oricum .. ceva wolf-related. mi se pare un animal genial, pe langa faptul ca poate deveni un sprijin si un prieten loial .... mi se pare mult mai aproape. nu as putea sa-l numesc ca augustin.. omul interior.. fiindca sincer mi-ar parea rau.. nu merita o astfel de nume sa il ponegresc. el nu minte si nu este ipocrit, cel putin din natura lui...
un drum cu frunze rasfirate si pomi cu crengi aplecate.. un gard cu sarma ghipata si burieni ce se agata spre a se inalta spre soare... oricine isi indrepata privirea spre soare fara sa gandeasca ca tinteste mult prea sus. si coasa ce taie, frangand radacine si flori palide cazand jos.. intalnind pamantul abia arat... si tu stai si privesti cum totul decade fara sa iti misti ochii de pe un lac.. fata ti se oglindeste acolo si uimit fiind de limpezimea lui ai uitat ce se intampla imprejur. oamenii ce cosesc.. taie din radacinile fragile visele usoare ale unui copil lasandu-l sa isi privesca fata in limpezimea apei. o broasca apare si tulbura apa... facandu-i in ciuda copilului . se indreapta mergand linistit spre drumul acoperit cu frunze calcand in picioare aceleasi vise taiate.. si nutrind sa infloreasca altele... dar frigul il opreste si mainile inghetate il trezesc la realitate. o realitate unde oamenii taie si cara.. fac rani si apoi le vindeca ..rup si sadesc ..
palide petale cad... cad si se astearna pe un fundament atata de nesigur... un rift ce abia asteapta sa erupa.. si imparta lumea in doua.. tu detii un pod.. atat de mic ca imediat il poti trece, defapt nu este un pod.. ci o crapatura ce imediat ai putea sa o sari. o crapatura ce departe o sinucidere de alta. fie de ingropi sub niste principii morale , crezand ca traiesti ca un apostol, gandind doar asta trebuie sa fac si nimic altceva.. din start ai pierdut esanta . te-ai sinucis crezandu-te sfant dar nu ai ajuns nimic altceva decat un mare ignorant... te-ai pierdut din lume.. inchizandu-te in cochilia stransa ce iti poate fi trupul sau cladirea impreuna cu gradina. Cum au putut unii sa fie sfinti... cum au avut capacitatea... de a avea puterea sa conduca virtutea, sa o supuna vointei lor. Si niciodata nu mi s-a parut ca un calugar poate fi sfant.. imi este foarte greu de crezut. acolo mai degraba este o supunere a unor reguli si ok... te iau din lume te tin aici .. unde nu vezi nu auzi nu spui lucruri pacatoase. privarea unor drepturi ca sa ajungi tu... sfant. si eu sunt wanna be saint dar mi se pare ipocrit sa stai departe de lume intr-o totala ignoranata uitand defapt esenta. adevaratii sfinti s-au luptat cu toate aceastea pt a deveni sfinti. le-au combatut si s-au stresat ajutand oamenii avand un adevarat spirit crestin..
cealalta sinucidere nu este decat acoperirea ta cu tot ceea ce inseamna pamantesc.. de la senzatii formate in creier pana la ipocrizia.. sunt cu tine.. impartim aceasi lume dar lucrez contra ta. punand persoana ta pe primul loc uitand de oricine altcineva... nu pot sa spun aici.. tot ce este rau, ca nu cred ca intra in aceasta categorie. raul este mult prea complex ca sa fie acoperit intr-o singura sinucidere.... mintea mea deja se simte incurcata. o sa mai stau stranb ca poate asa gandesc drept... o sa mai meditez.. singurul lucru care il stiu este ca f greu de gasit un echilibru.. cand totul este atat de apropiat.. contradictii.. sunt om.. deci ma caracterizeaza...
thaaaa.. cine ma cred. CONTRADICTII. hate them..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu