Inchideti portile, puneti lanturile, adaugati stalpi pentru a intari vechea poarta subjugata si nu lasa pe nimeni si nimic sa rasufle in afara portii. Sa nu existe pasi ce isi lasa amprentele in pamantul uscat si nici sunete ce sa rasune in valea secata a raului de mult uitat.
Ne-am adunat iar zgribuliti in interiorul cetatii, am avut grija sa adaugam numai arcasi inarmati pana in dinti cu sageti otravite. Cei slabi au fost obligatoriu refugiati in intunericimea podului, iar restul au fost imprastiati pe alocuri, unde se puteau apara si singuri.
Credeam, fara sa ma preocupe atata, ca numarul celor ramasi e acceptabil, numai ca, intre timp, au primit usor mai aproape toti, cate un pumnal, sageata, si ce s-a mai nimerit aruncat. Asa ca, uite-ma trezita intr-o cetate ferecata, aparata, intr-un mod impropriu, de niste oameni ce necesita destule ingrijiri pentru a se tine pe picioare. A fost un soc atat de mare, asa si atunci cand "imobilizezi" o intreaga multime cu gaze lacrimogene.
Dar, exista mereu cel putin o raza de speranta, dar in zilele noastre de iarna , ea mai mult te taie. Ne-am decis sa dam crezare superstitiilor si sa nu cedam. Cum am ingenunchia, ne-am si pierde capetele. Nu exista mila si noi pe asta ne-am bazat. Si, asa raman cu superstitiile.
Calaul este prea aproape si nu scapam cu viata din asta, fii tu sigur!
E aiurea sa orbesti brusc de lumina si sa redescoperi apoi socul culorilor schimbate. Nu am vrut sa cred si nici nu vreau acum sa recunosc...
Ce incapatanata si naiva pot fi.
Well I was sitting, waiting, wishing
You believed in superstitions
Then maybe you'd see the signs
Well, if I was in your position
I'd put down all my ammunition
I'd wonder why'd it taken me so long
But Lord knows that I'm not you
And if I was, I wouldn't be so cruel
Cause waitin' on love aint so easy to do
(Jack Johnson - Sitting, Waiting, Wishing)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu