fluvii albastre

So ...

here again, deschid usa plina de ceata sperand sa imi gasesc starea undeva evaporata. "You gotta feel it"...cause'...

Oh well, de condensat trebuie neaparat, ca altfel cum sa o refac, sa isi recapete aspectul si dimensiunile anterioare..

A reusit ca si alta data sa ma paraseasca ocupand tot spatiu devenind gaz.

Din cand in cand , tare se supara si devine un fel de demon de nestapanit ce acapareaza tot fluxul gandirii, toarna otrava picatura cu picatura, pana cand te face total "albastru".

M-am obisnuit in ultimul timp sa ii dau o cutie mica in care sa se dilate ... numai ca se intampla sa se mai si revarse cu tot cu fluviile de cerneala.

Acum simti usor cum se ridica nivelul apei de cerneala.. pana cand va ajunge sa dizolve starea.

Apa albastra va reusi sa spele cu siguranta urmele de revolta mentala.

Doar o alta revolta mentala.

Next day

O nouă zi si palidele mele culori mă aştepta la rînd... aveam camera alba, cu niste draperii rosii... si numai daca ai stii ce rosu, sa îţi iasă în cale de fiecare data cînd credeai ca ai scapat de ea.
Imi aranjasem camera special pentru a îmi aminti în fiecare clipa e diferita si nu trebuie neaparat sa fug ca sa ma prinda soarta si sa ma complaca in acceptare... Am vrut dintotdeauna sa ma accept cat mai repede cu putinta ca sa imi fie bine.

Orice acceptare e un pas spre liniste... si simt nevoia sublima de liniste pana si in pasi si in modul cu vorbesc. Nu imi place sa fac unde degeaba in spatiu sa perturb mica mea lume...

Dupa cum spuneam, rosul ma alinta si ma dispretuia in acelasi mod precum il iubesc si il detest si eu.Nu ma pot gandi cum ar fi sa nu existe rosu.
Rosu.. pana la urma era simbolul existei mele efemere. Era pasiunea cu care imi doream sa ajung la finalul unui drum plin de remuscari, regrete si piedici.

Astept acel apus pentru a ma implica in frumustea naturii.. orice statica este un momeant de vid.
Astept acea revarsare de culori vii, derivate toate de la micile mele secrete ale existentei, toate valuri colorate derivate din rosu, alb si negru.
Ai vazut ceva mai frumos decat atat?

Wait. what? what?

M-am trezit dis de dimineata spre exasperarea mea.
Iar prind acel rasarit cu o singura culoare, iar o sa am aceasi probleme in a-i intelege frumusetea: acele tente de gri urmarind cateva linii rosiatice, langa unele simple roz.

Iar eram inconjurat cu exasperare de gri, negru si rosu. Exista intr-adevar si alb in viata mea, dar, nimic, din tot ceea ce exista nu va putea fi cu siguranta alb. Mereu exista un dubiu ce il face usor gri, pana si in materie de iubire. Nici ea nu e alba.

"Era atat de bine cand iti puteai manifesta cu usurinta sinceritatea si naivitatea crezand in puritate si dreptate".

Erau f multe stele aseara cat am stat uitand de mine pe balcon ghemuit, inghetand de frig. Simteam cum se instala amorteala, dar o lasam sa ma acapareze sperand sa imi acopere toate dubiile, facandu-le sa dispara intr-un sunet de gheata sparta.

Si eu am atatea umbre ce le urmaresc sperand sa le aduc la realitate ca si inainte. Dar nimic nu ramane la fel. Pana si dubiile se schimba cu tine cu tot, vrei, nu vrei.

Neexistenta unei senzatii e data si de necunoasterea ei... asa era si cu mine. Ce sa inteleg frumusetea unui apus cand eu nici nu o pot vedea.

E mai accentuata la mine senzatia diferentierii si necesitatea descoperirii.

Nu mai am pietrele pe care am pasit. Uneori ma simt pierdut cu totul.

... si mintea rataceste pe drumuri cu totul diferite.

i've said ...

pick-a, pick-a... boo

That's me in the corner
That's me in the spotlight

Every whisper
Of every waking hour I'm
Choosing my confessions
Trying to keep an eye on you
Like a hurt lost and blinded fool, fool
Oh no, I've said too much

Eram la fel de imuna la amenintari si fapte reale, dureroase ca atunci cand treci pe langa un lac.

Aveam aceasi privire curioasa, sa vad ce mai urma in sirul lung de fapte chinuitoare ca si atunci cand ma uit la un film plictisitor. Si, ca sa vezi, eu nici macar nu ma uit la filme.

Asteptam sa plec din scaunul acela confortabil ca si atunci cand stateam pe ace la cursuri asteptand pauza.

Nimic nu mai e nou. Nimic nu ma mai face sa reactionez asa cum faceam inainte. Nimic nu imi mai pare atat de sfarsit precum parea la inceput orice cearta, mai in joaca, mai in serios.

Tin minte si acum hartia galbena luata din caiet acum jumatate de an, sa scriu acele trei randuri sa ma scoata din depresie, si inainte sa ajung acasa aveam deja in minte absolut toate cuvintele necesare monologului ca sa fiu sigura ca neutralizarea va fi sigura si rapida.

Neutralizarea se pare a fost mai tarziu.. de aceea am si ajuns acum sa scriu aceste randuri spre o disperata nevoie de a mai elibera din tensiune.

Sa fie faptul ca le exagerez cum spun si altii trecandu-le printr-un filtru atat de subiectiv, ca ratez defapt tot esentialul problemei. Deci de unde parere obiectiva in afectiune?

Disperat, nu e in nici un caz, faptul ca eu utilizez cuvinte exagerate pentru definirea unor stari normale. Nu sunt exagerat.

Stiu ce inseamna disperarea, ce e depresia si ceea ce multe alte cuvinte determind chiar boli serioase .. si totusi le folosesc in expresii usuale, pentru a-mi exprima subiectivitatea.

But that was just a dream
Try, cry, why try?
That was just a dream
Just a dream, just a dream
Dream

Oh no, I've said too much
I haven't said enough

REM - losing my religion