it happend smth today.. that was very strange... am tot zacut intr-o banca in parcul asa numit parcul "poponarilor"...oare unde daca nu... logic in locul special amenajat pt copii uitandu-ma cum se joaca picii si se dau in leagan. ma binedispun sa vad cum mici extraterestrii cu ochi mari si mereu mirati, ajutati sa mearga fac pasi nesiguri iar copii mai mari se alearga intr-una unii pe altii cad.. se imbrancesc si rad. pur si simplu sunt cei mai fericiti. nu observa nimic din ceea ce este rau in lume si stand langa ei.. parca vezi ca exista si ceva fericire... cu siguranta. este exact motivul pt care vreau sa continui, scopul meu in viata .(pediatria) asta nu conteaza defapt ..deloc.
gandurile oricum ma coplesisera desi impreuna cu "dd" trebuia sa vorbim chestii care sa ne inveleseasca.. ne-am oprit insa la disperarea unora pt succesul si impuscatul notelor, la dorinta de a se lega de tot ce inseamna material pur si simplu calcand in picioare sentimente oameni si chiar sensul fain al vietii (te trezesti dimineata si stii ca azi esti asteptat si ca cineva iti duce dorul) ehh se pare ca unii prefera insa sa stie ca ii astepata doar un car de nervi si niste oameni infecti. whatever... ( moral nu am voie sa judeci... dar este si asta un mod de a vedea mai multe perspectiva si de a analiza pt a nu face aceleasi greseli..)
s-a epuizat si acest subiect ca altfel... ne manca acolo ruina, iar meditatia ne astepta, si timpul parca alerga, nu se gandea la problemele existentiale nerezolvate ale unora ca noi. yeah.. i can live with that i guess...
s-a facut si 20... ne-am gandit totusi sa ne ridicam si sa mergem sa bem apa ca altfel.. muream de deshidratare.. iar in timpul acesta banca ne-a fost ocupata.. dar nu era mare lucru.. mai erau si alte banci la umbra, asa ca ne-am intors.. si nici nu apucasem sa termin fraza diabetica ce vroiam sa o marturisesc lui dd ca au si aparut la orizont alti "dudes". ii asteptam ca normal... trebuia sa avem conversatia asta de ani de zile... dar mereu se ivea o problema. dar azi desi promisem ca va fi private.. am discutat deschis si cu cei care habar nu aveau de subiect.
ca si mine.. unii gasesc mereu motive de a judeca... dar nu in genul meu (doar susotesc si imi dau cu pararea cu dd ) ci la modul de a convinge si pe altii ca deciziile mele sunt unele atat de gresite ca trebuie indreptate. deciziile, ideile si convingerile sunt lucruri atat de personale, individuale si originale inca nu merita ....defapt nu ai dreptul de a atenta la ele pt a determina o schimbare. nu deti niciodata de mai multa putere fata de o pers pt a primi acest lucru. in "portretul lui dorian grey" se gasea o fraza.. "orice influenta este negativa" asa ca perspectiva ta asupra unui lucru este putin eronata pt a fi aplicata in cazul unei alte persoane. binele tau nu este acelasi cu binele vazut de el si raul are poate conotatii si dimensiuni diferite fata de ideea ta de rau....
i don't get the point in a invinovati cand nu stii despre ce este vorba, nu vad de asemenea nici un sens in a te baga in sufletul omului cand vezi ca nu mai esti cu acelasi "statut". inca ma socheaza.. nu credeam ca un om poate ascunde atat de multe, defapt nu credeam ca totusi un om se poate arat intr-o ipostaza in care care nu il poti imagina... si gandurile ma tot duceau departe.. ma gandeam cu groaza cum era sa descopar foarte tarziu ca defapt cineva nu este defapt acel cineva ci doar un cineva cu o personalitate greu de suportat.
schimbarile sunt atat de vaste incat nu le vad... mie este teama sa ma confrunt cu ele. imi prefer locul de aici de la distanta. incepe sa-mi convina rolul de a privi detasata si nu acela de a fi distrusa zile intregi... unoeri merita sa ramai stana de piatra....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu