aruncand cate un ochi pe fereastra( care fereastra, ce tip de fereastra, cu ce fel de sticla si ce culori contineau imi sunt indiferente.) dar dupa cum spuneam aruncand un ochi pe fereastra deslusesti in intunericul sec cateva pete de lumina si cateva soapte ce rasuna ca un ecou in departare. atatea fraze ce iti apar in fiecare secunda si cu atatea sentimente ce parca te sugruma.. ai vazut umbrele cum se misca lent , tarandu-si parca imaterialitatea intr-o urmarire ce iti seaca buna dispozitia.
oameni care ajung tarziu, care se pitesc printre zidurile roase si pictate de artisti total neindemanatici cu o arta ce exprima acea duritate si raceala total nespecifica... artei.
sezutul p un scaun, comoditatea specifica urmata de acea indiferenta grasa cu care adoptam orice veste noua venita. ne pierdem vremea discutand ultimele barfe cand defapt am putea sa ni-l pierdem faceand ceva concret... azi la ora de fizica am continuat sa vedem documentarul lui al gore, genial... este facut perfect si datele sunt f precise. te lasa cu gura cascata sa vezi cum ne place sa ne complicam si tot ce conteaza este defapt puterea, puterea de cumparare, banii si
logic ultimele barfe.... ca doar gandestete ce s-ar intampla cu existenta noatra daca nu stim samponul cu care se spala vecinul si ora aiurea cand se trezeste doar pt ca are insomnii.
acelasi parc azi, era la fel ca si ieri, din pacate mult mai putin copii iar leaganele inca erau ocupate ca de altfel toate bancile.. asa ca ne-ma indurat sa zacem si pe obisnuita bordura sub un tei.macar era la umbra. imi e doar de conversatiile noastre cretine si de imbranceala.. doar ca sa ma dai jos.. special sa cad. cred ca as suporta si ideea de a fi gadilata dar nu sunt total sigura. mi-ar placea sa am libertatea sa plec, de asemenea as vrea sa fiu destul de curajoasa incat sa plec singura sa ma plimb, acum la aproape miezul noptii. dureri de cap, respiratii taiate si ganduri invalmasite... imi dau aceasta apasare specifica unui intamplari ciudate ce nu s-a int. senzatia de surpare a stabilitatii perfecte a sufletului a aparut brusc, trail-ul mi s-a dus, iar p moria mi-am regasit caracterele facut doar ca sa vad cat de boi sunt tauranii si cat de dintozauri sunt trolii.
l-am dus rapid la lvl 11 pana si eu care ma misc in reluare, dar la un moment dat observ ca sictireala existentiala si-a pus mana p gand. magul parea fain si as mai fi jucat dar era aiurea, nu ma mai descurcam nu mai eram atenta la "combat" ci doar ... la soaptele aproape mute din interior incercand sa le deslusesc. inca incerc sa le traduc, sperand ca voi gasi motivul starii.
vorbisem de morala. azi imi pare rau. nietzsche preciza ca morala nu exista, legandu-se de niste realitati care nu exista. cred ca asa se poate exprima si starea mea, din niste realitati care nu exista. ciudate sunt caile sistemului nervos (si f greu de invatat).
ma duc sa termin studiul. argumente pt arianism.maine ma asteapta o discutie fain si ahh dap. desenele animale si inainte de toate, trezirea.. deci eliberarea de senzatia aiurea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu