totul mental.

Uneori iti poti da seama ca si o secunda sa zaci in nestiinta cu tot "sufletul" deschis miscarilor gandurilor te ajuta, simti cum iti curg prin ipotetice vene mentale, niste conexiuni speciale, un tot. Ce sa-ti curga? gandurile... Ce tot? Acel mare nimic linistitor in care te poti ascunde oricand ai nevoie. O eliberarea de tot ceea ce este greu si blocheaza o adevarata tranformare normala, din care nu pierzi nimic. Acea succesiune de nasteri ale noilor idei, ale linistii, simti cum se cuibareste usor in tine si iti impune o schimbare a respiratiei, o eliberarea din propria inchistare. e depasirea egoismului si dorinta necesara de a schimba, de a impartasi.

Sa-ti regasesti toate fortele si sa o iei de la capat.

Din pacate si locul unde te ascunzi e si el cotropit de ganduri negre ce acapareaza tot cerul, ganduri ce otravesc inspirul si ganduri ce blocheaza trecerea.

Ce faci? Rezisti.... Ai mai trecut tu prin atatea si fara locuri de ascundere...

Cum faci? Perseverezi, nu te lasi...

Nu te lasi in fata cui? A nimanui, doar a sinelui tau.

Si oare ce e mai greu decat sa fii in aceasi persoana atat dusmanul cat si protectorul? O lupta probabil ce niciodata nu se va termina daca nu vei lua partea cuiva?

Cui? Depinde doar de tine.

Care tine? Hmm, care tine? M-ai inchis. Care...care tine? Ai zis cumva care tine? Da... Cu siguranta. Pai... acel tine favorizat de soarta.

Ce soarta? E cumva destinul?
Ce destin?

Poate e doar mediu.
Ce mediu? Un mediu alcatuit numai din factori la fel de duali ca tine.

La dracu... peste tot, peste tot numai dualitate.

Tine-Tine. Care castiga?
Tine sau Tine?

Sau cel mai fain... sa ramai fara tine ca s-au omorat intre ei. Un tine a omorat pe alt tine.

Si atunci ai murit.

Sinucidere. Genocid mental.

La dracu.. Traiesc? Vei trai cu siguranta si fara tine. Din pacate, e greu sa o iei de la 0 cu reconstructia. Sau poate e mai bine. Reinventeaza. Reface.

hello-bye

Hello me again.

Sarutmana, ce ai mai facut? De mult nu ne-am mai vazut...

O da.. si sa vedeti ...
Da da... Cum sa nu?
Sa iau un loc?
Bineinteles.

Si uite, asa, ma vezi asezata si ca alte dati de vorba cu mine.
Ca alte dati, dand apa la moara schizofreniei si dorintei de a ma acoperi vorbind asa, va sa zica cu o alta persoanlitate.

"i seek you out just to find myself"

I kinda need to change myself a lil...

Prea multa detasare strica.

my bad.

bye.

So I'll seek you out
Just to find myself
And I'll worry ‘bout consequences later
I hear you out
Till I hear myself
Hear myself in you

Never knew if we were really true
Never thought I'd ever get to you
Never thought I'd end up like this

default.

Ce pagina alba si mii de intepretari.
O pagina ce poate vedea cadavre, idei moarte pentru patrie, sentimente ascunse asemenea spionilor, scuturi si inarmari cu munitie pentru cazuri de urgenta cand pur si simplu tensiunea scade.

Un scut usor de inarmat, m-am trezit cu el deja faurit, tocmai bun de pus in carca. Si doamne, imi amintesc acum 2 ani cand cautam disperare furnizorul din mine. Dar nu aveam averea... cu ce sa-i platesc daca eu insumi nu eram gata sa il port?
Cum uite, acum ma simt ca un personaj din dota, cand ai nevoie de scut si cand ai toate "ingredinetele" gata. Te-ai trezit cu scutul. Nu-i nevoie de bani pentru reteta si alte antrenamente pentru a il crea.
Si e ciudat. Cel mai rau e ca nu mi-am dat seama ca deja il port pana nu am avut o oglinda vie sa-mi spuna cum ar trebui sa ma privesc.

M-am schimbat si ciudat, si rau iti pare de schimbare.

Am alte alternative de a privi, alti ochelari cu care sa uimesc lumea si in primul rand sadismul si ironia m-au acaparat. Nu stiam cu ce unelete lucrez de sunt atat de contondeste. Cum taie si zob fac orice prind in cale. Criminal al ideilor slabe, ucigatorul bucuriei reale.

Cred ca ma apropii de 30 de ani si fecioara din mine ma acapareaza.
lol.. nici 20 de ani nu i-am facut, dar deja ascendentul ma acapareaza. Daca nu aveati habar ce e cu el, va spun eu. Se spune ca zodia conteaza in prima parte a vietii, apoi spre 30 de ani, ori mai incolo, ascendentul devine principal si zodia ceva secundar care se ocupa cu chestiunile nu atat de importante.

Eu sunt o combinatie (reusita sau nereusita ) de taur cu fecioara. Altii s-ar ingrozi de ce om pot fi.

Eh... presupun ca daca si cu cei mai mari tirani s-a putut trai, s-or descurca si altii cu mine.

*Am citit azi. Si ce bine a fost sa ma simt eu din nou. Mi-am recapatat si dorinta sa scriu, si nu e ceva de bun augur, cred, avand in vedere ca scriu decat obligata sa ma lupt fata in fata cu sentimentele mele. Ultimele zile au fost ca niste treziri bruste si triste. Descopar cu mare durere cum unele situatii trebuie acceptate asa cum sunt. Acum 4 luni nu le vedeam asa si nu pot spune ca pana acum le vedeam. Doar e asa ciudat, cand ti le prezinta cineva in fata. "Poftim" si trebuie sa zici cu regret: "da.. ai dreptate", te intorci si sa te resemnezi. Sa te descoperi ca pe un alt om ce nu se mai intelege cu propriile valori, cu propriile idei si sentimente.

Un gol in stomac, ce parca imi se ridica spre a innora inima.

Ce ciudat e cand iti dai seama ca poti prabusi o intreaga lume.

what?

Doi cercei intorsi pe-o parte, o eprubeta cu un trandafir, 3 felicitari cazute si ganduri invaluind realitatea.

O usa cu zgomot inchisa, o minte usor deschisa.

Intr-o camera uitata, pe un pat de paie ude, niste raze de lumina pale si o caramida ruinata.

No power. Ups.

Am uitat...

schitam realitati.

Printre pasii usori pe un astfalt trist o melodie dubioasa se auzea. Nu mai ascultasem genul asta de melodii niciodata si mi se parea ciudat sa fiu atenta in primul rand la versuri. O melodie scurta, un subiect bine determinat: cuvintele criminale.

Cuvantul - cel mai bun asasin, omorand o intreaga gama de ganduri. Nu le poti intemnita, ca o data rostite le-ai si vazut distruse, evaporate sau, si mai simplu, esuate intr-un colt al mintii tale.

Griul creionului nu-mi mai ajunge. E prea simplu, prea complex... cu 3 cuvinte schitezi o realitate atat de aproape cat si atat de departe. Eu o spun asa, tu o vezi altfel si povestind altcuiva va ajunge si mai diferita.

Am ajuns sa prefer cuvintele sa-mi schitez emotiile, sa-mi mascheze starea.

Cuvinte : corset antic , migrena , intuneric , tremur , furtuna , ploaie , foc , valuri , vant , inima, plaman, buze , mana , pasi

Ma simt ca la romana cand studiam poeti si le desluseam cuvintele cheie.

Inghesuit in sine mai rau decat un punct.

discutie cu mine.

Gust amar si un suspin ce scapa pana si ecoului.

Intr-un fel, o pace si o liniste interioara domnea oriunde iti intorceai capul si priveai, erau oameni bucurandu-se de racoare, plimbandu-se usor pe strada, luandu-si mainile impreuna si mergand la un pas agale.
Este doar 11 noaptea.

"Melancolia m-a prins pe strada" sau, mai bine zis, la masa, stand cu capul sprijinit in maini, uitandu-ma in zare. O zare, ce-i drept, nu asa de larga, datorita peretelui care se ivea in 10 metri, dar puteam trece prin el, lasandu-ma prada gandurilor. O stare/mutra prea serioasa pentru mine, prea inchisa pentru 19 ani, prea batrana din punctul unei hematii.

"Melancolia m-a prins pe strada", nimicnicia m-a prins (de asemenea) pe strada si totusi am venit acasa. Aveam pofta de o plimbare, o plimbare usoara intr-un pas de mos. Aveam pofta de un plans, nu din cel cu lacrimi si atat, unul in care sa se arate, sa se exprime regretele si suspinele, sa nu ma pot opresc decat adormind un somn dulce. Un somn usor fara trezire, un somn fara oboseala, ca astfel, trezindu-ma dimineata sa pot spune: ma simt mai bine.
Ca si ieri o atmosfera de plumb, apasatoare, un aer de mister, nestiind exact ceea ce fac mai bine. Citisem un blog ieri, si era o sintagma: "rau ar fi sa mori ca boul inainte de bac, dupa ce te-ai chinuit un an, cu toate meditatiile." Puncte de suspensie. Pauza afectiva. Paaaauzaaa :)

Nu mi-am tinut promisunea si imi pare rau. In noapte asta daca am timp, iti voi scrie. De cat astept...

Azi am aflat ceva fain, si Nichita Stanescu scrie fain. Chiar mult prea fain. Pacat ca niciodata in romania nu iti poti dezvolta ideile si nici prea mult dorintele. Studiem mult, dar niciodata esentialul si nici nu ne axam pe ceva ce stim. Ajungem sa incurcam cand totul e asa de clar.

SaracuL Blaga nu cred ca se astepta la o asa maiestrie in a copia dorinta lui , de a mari, de a dezvolta misterul in loc sa il ucidem. Asa si aici. Parca e psihologie. Ne place sa traim intr-un mister, nesiguranta existentei, fragilitatea iubirii and so on.

E trist sa vezi cum, desi solid, pamanatul sub picioare parca se cutremura, mintea iti este acoperita cu o ceata mult prea deasa si un regret, un prea mare regret, ce obosit, nu mai scoate capul afara din tine.

Par prea indiferenta, dar este doar o masca. Ai grija sa te uiti mai atent pe unde e pictat si pe unde e real. Am tendinta sa ma afisez intr-o lume poate schizofrenica, cu o masca de mine faurita. Azi e roz, maine e in dungi, poimaine in linii si alte culori. Pe sub poarta inchisa, rar poti descoperi cum o lumanare se zbate a reda lumina unui vis de mult uitat.

Sa o iau de la capat nu pot, sa incep singura, nu pot. Si sunt sincera, azi chiar incerc. Mi-e frica sa pasesc pe un drum ce pare sigurPpentru ca acum e solid si peste un minut se prabuseste. Presimtirile inca nu si-au facut loc, pentru ca inca nu exista. Se spune ca prezentul e cel pe care constuiesti piatra cu piatra viitorul. Care viitor? O lume in care ti-e frica sa-ti lasi propriul copil, o lume in care crezi ca poti ajuta, dar nu faci decat sa amesteci si mai rau problemele.

Cum poti sa fii sincer cand descoperi apoi ca nimic din ceea ce credeai nu este ceea e pare. Ceea ce spui este ceea ce va fi. Sa pornesc cu inima stransa si cu neincredere nu pot. Fara sa vreau ma implic si asa de rau fac, am intervenit si de multe ori greseam. Cum sa lasi omul sa se loveasca de pragul de sus si tu cu mainile in san "uite-te bah si la asta".

Eu nu sunt asa, si o categorie de om slab, din aceeia descrisi de Nietzche: cei care au inventat puterea pentru a le folosi. N-am nevoie de putere, am nevoie doar de sustinere si intelegere. Am nevoie sa stiu ca ma pot baza pe cineva oricand. Ce greu e sa stai sa observi o realitate ce te taie, usor usor cu un mic briceag.

Thanks dude... for learning me all those stuff. In seara asta o sa am nevoie de ele. Daca resurse se gasesc in fiecare e timpul ca si cele din mine sa iasa la suprafata. Ok. M-am plans. De azi, o sa inghit all the complain'.

ce emo. / shoo.

i'll go ...
i'll just go.

stuff to do... or say...

nothing. regrete.

plumb.

aer plin cu saruri de plumb .

reactii otravite cu saruri de plumb.

pana si visele sunt de plumb.

un Bacovia uitat si o poezie "Plumb"

si o frica de plumb ce ma intepeneste.

sentimente desarte si uite-ma asa de ignoanta ca si cand as fi constuita din plumb.

dar totusi si eu invechesc si frica ar trebui sa piara ca o piele ce naparleste.

mi-e inca somn.

si...astept in continuare sa rasara soarele pe strada mea..

EQ.

http://www.psychtests.com/tests/iq/emotional_iq_r2_access.html

aseara m-am apucat sa-mi termin cartea... de cat timp ma chinui.. dar timpul in genereal ma omoara. vreo 100 si ceva de pg mai am.. si voi ajunge si la final. pana la bac sper sa am timp. 

gasisem la un moment dat o referire la acest test. am vrut neaparat sa-l fac. si trebuie sa fiu sincera cu mine. m-a cam socat.. dar uitandu-ma mai bine si meditand asupra problemei pana la urma .. recunosc...ceva de genul asta sunt. 

e cam trist. daca inainte mai mergea parerea asta mea cu ignoranta persoanei mele, acum par a fi un dezastru public ce am nevoie de lectii sa relationez. daca nu-mi ajungeau cei 12 ani pe care vreau sa-i fac pt medicina, acum se mai aduna si astia sa invat cum sa traiesc. cine se gandea ca e asa complicat sa fi om?

o fi asa.. , nu o fi... hell knows. deocamdata o sa ma chinui cred alte dati s-ami gasesc un profesor si sa-mi fac temele pt sporirea realtiei mele cu lumea , mediu. Ce om disfunctional sunt. cat la fun cat.. mai la misto. poate ar trebui sa fac ceva cu sentimentele mele. si deasta e aici "foaia asta" ca si schita exacta.
acum le voi pune asa cum cad si ele din cer. out of the blue. say hello to the rain of feellings.

em.. dau bir cu fugitii....

mai bine scriu alta data . 

(chicken)

Sample Results of the Emotional IQ Test About Emotional IQ Full description of what the test has measured, how to interpret the results and the applications the results may have on your life. Results of the Emotional IQ Test   Overall Score = 74 Behavioral aspect = 80 Knowledge aspect = 66 Emotional insight into self = 85 Goal orientation and motivation = 97 Ability to express emotions = 86 Social insight and empathy = 79 What does your score mean? General EIQ  Includes overall (your score = 74), behavioral aspect (80) and knowledge aspect scores (66) There's some bad news and some good news. The bad news is that your Emotional IQ is quite low. In a practical sense, this means that you are not reaching your full potential. Low EIQ has a negative impact on all aspects of life such as relationships, your emotional health and level of motivation. As a result of your behavior, others may view you as being critical, inexpressive, inhibited, detached, cold, or even condescending. Your difficulties relating to others and dealing successfully with your own emotions may have a negative impact on your health; people with lower EIQs are prone to anxiety, depression, excessive guilt, aggressiveness, low self-concept, and stress-related problems. Chances are that you also have difficulty bouncing back from life's problems. Now for the good news: by learning and practicing new skills and more effective ways of dealing with people, you can significantly improve your EIQ. The benefits will be numerous, including stronger relationships, a more successful career and better health. Most of all, you will be an all-around happier person. At least part of the reason for your poor performance on this test is that you don't have the knowledge necessary for the full development of your emotional intellect. There are, in fact, actual priniciples of emotionally "smart" behavior that you can learn and apply to your day-to-day life. And the good news is that it's never too late to start learning, whether you scored low or high.. Make some effort and it will most certainly pay off in the long run. Emotional insight into self (you scored 85) Your score on Emotional Insight was relatively low. People with such a score are generally out of touch with their own emotions, and sometimes fail to recognize or identify their true feelings (they feel them at the physiological level but cannot verbalize it or conceptualize them). They may have problems pinpointing the underlying reasons for their own actions, which could potentially lead to miscommunication in interactions with others. They may also lack the ability to make themselves feel better when upset, angry or sad. In addition, people with this profile tend to have a low self-esteem, occasionally lack self-control in certain highly charged situations and experience difficulties bouncing back from life's setbacks. While there may be an advantage to rational detachment from their own emotions - that it softens the pain (at least for the moment) - it also has a serious disadvantage; they may not be able to enjoy positive feelings. Goal orientation and motivation (you scored 97) You had an average score on Motivation and Goal-orientation. People with such a score generally possess an adequate amount of intrinsic motivation and self-discipline to work towards goals - but they could certainly benefit from more. They may sometimes get overwhelmed when faced with obstacles or lose their incentive easily. This may be a result of a need for external reinforcement (like praise, frequent encouragement) and irregular internal motivation (personal satisfaction over reaching goals), which makes it more challenging to stick things out in the long-term. They may also experience the occasional difficulty delaying gratification or sometimes choose the easier route to reaching a goal. Individuals with this profile may do well enough to succeed up to a certain extent, but have the potential to achieve even more if they find ways to increase their drive. Ability to express emotions (you scored 86) You had a fairly low score on Emotional Expression. People with such a score have difficulty handling strong emotions, both in themselves and in others. They generally don't feel comfortable expressing their feelings, and are unsure how to communicate those feelings to others even when they wish to. Individuals who are unable to express emotions are often overwhelmed when faced with emotional situations, like other people who are distraught or upset. In fact, this lack of comfort can even include an avoidance of expressing positive feelings and interacting with anyone exhibiting any strong emotional reaction, good or bad. This often results in repression of feelings and pent up emotions that can lead to anger, sadness and emotional distance from others. People with this profile generally don't ask for support, and attempt to ignore or rationalize away their emotions. They often feel like they need to protect their integrity or ego by hiding what they consider "irrational" emotions. They tend to put on a poker face (perhaps as a type of defense mechanism), but they may not realize that others can't tell what they are feeling. While they may actually be very sensitive, they could come across as cold and uninvolved. Social insight and empathy (you scored 79) You had a low score on Social Insight and Empathy. People with such a profile typically have difficulty recognizing the emotions of others and thus cannot respond adequately. They have difficulties understanding the underlying motives behind people's actions, which may hinder their social interactions - they respond to the face value of behavior and are likely to misread and react to the "wrong" interpretation of the situation. They find it difficult to put themselves into someone else's shoes and see the situation from another person's perspective. This tendency can make them a bit narrow-minded and set in their ways. When other people behave in a way that is very different from their own, they just don't get it. These people should not be assigned to function as negotiators without extensive training. They are not generally empathetic or "in tune" with how others are feeling, lack social insight and may have some trouble making meaningful human connections. For individuals of this nature, it can seem that other people's reactions come out of the blue - they cannot anticipate what's coming and are therefore forced to react on the spot.  Summary of your results The following is a condensed list of your results on the test, summarizing your Strengths (elements you had a high score on), Potential strengths (elements you had a mid-range score on), and Limitations (elements you had a low score on). Potential strengths  *These are the aspects of the test that you had a medium score on. With some work, they could become strengths. Medium level of intrinsic motivation and goal-orientation. Limitations  *These are the aspects of the test that you had a low score on. You could improve them by gaining the necessary knowledge and putting in some effort. Overall low emotional intelligence. Behavior not generally emotionally intelligent. Restricted understanding of which behavior is most emotionally intelligent. Lack of insight into own emotions and low emotional control. Difficulty expressing emotions and dealing with emotions of others. Low recognition of other's emotions and motivation behind behavior; low empathy.

ochi. Ingeri. sentimente si vise.

am promis o descriere si uite aici. Nu garantez ca va iesi bine, eu doar imi fac datoria si incerc.

 

La origini era o foaie ca oricare alta, dar era printre primele mele foi din noul bloc A3 cumparat. Ma simteam ceva mai libera cu atat alb disponibil sa-l umblu cu idei de-ale mele. Sa-mi schitez acolo stari, sentimente.... si nu in ultimul rand era ca si o oglinda sa-mi vad degradarea sensului.

Nu am desenat niciodata din fericire, fericirea imi place sa o tin pentru mine si sa nu o exprim decat prin imbratisari si... multe alte imbratisari. Astfel.. plansa ajunsese singura modalitate care imi capta mintea si ma elibera de toti demonii care salasluiau acolo in voie. Avem zile, defapt seri cand tot ce faceam in afara de a asculta muzica era sa desenez. Desenam enorm, si in ore, si in cel mai neinsemnat minut pe care simteam ca-l pierd. Mintea in perioada aceea era mult prea chinuita cat sa se descurca singura cu oceanul negru de incertitudini si cu raurile de ganduri ce taiau din ce in ce mai adanc fiinta. Ingerii, diverse ipostaze ale ingerilor, ale ingerilor cazuti, in metaformoza lor spre demoni.. ingeri si ingeri si iar ingeri. Nu-mi pot explica aceasta predispozitie.. dar nu am avut timp sa stau sa ma gandesc la ea. Facea ceea ce imi dicta inima. Curgeau raurile gandurilor asternandu-se in sentimentele exprimate prin corpul ei, pozitia ei si ochii. Rar lipseau lacrimiile fiindca nici eu ca si creator nu mi le puteam abtine. 

Dupa cum spuneam... ingerii erau all around. Unde era alb insemna ca exista ingeri sau ochi. Punctul culminant al starii mele a fost pricinuit de o zi total anapoda. Fuse primul vis dintr-o serie de 3 vise care vor picta realitatea de a doua zi. Si era putin cam trist sa te trezesti in mijlocul noptii cu chinul pricinuit de cosmar .....ca sa vezi a doua zi ca imediat dupa ce povestesti visul.. se si intampla, lasandu-i pe toti cu gura cascata. Acelasi loc. Aceasi fuga. Aceleasi haine. Aceleasi persoane... . Atunci am simtit nevoie de a face si altceva. Ingerul nu ma mai ajuta.

Gasisem o poza la care ma uitam de mult timp... si imaginea imprimata acolo mi se potrivea de minune. Am incercat sa o transpun... doar conturul ca apoi gandurile mele sa umple golurile ramase. Zis si facut. Rochia albastra ca cerul de toamna si cu cateva dungi de albastru pal, contrasta puternic cu carbunele aplicat ca si culoare al parului ei lung . Statea ghemuita si tot ceea ce iti capta atentia erau ochiii, speriati, mari cu o imobilitatea marcanta. Parea urma a unor chinuri interioare imposibile , ducand o lupta crancena cu ceea ce era real si incapacitatea ei de a accepta lucrurile asa cum sunt. Era insotita de un paianjen ce cobora pe o plasa subtire dintr-un trandafir ce sustinea rama. Se vroia partial tablou, existand doar jumatate de rama. Marca clar prajul realitatii de cel al imaginatie. 

Era singurul desen care imi lasa liber atat de mult sentiment. Se citeau senzatiile ca si cuvintele intr-o carte scrisa lizibil. Nu existau sanse sa gresesti. Chiar din cauza asta o uram atat. Era prea aproape de adevar, prea aproape de mine, prea aproape de ceea ce eram. 

Doream sa devin persoana fara sentimente. Mi se parea groaznic ca le ai ca sa te chinui cu ele.

Doream sa le ingrop, sa nu mai simt. Sa devin altcineva.... 

regret totul. eram prea emo. dar ciudat ca fara acele sentimente desenele nu mai existau...

e bine sau e rau.. nu-mi dau seama. M-am schimbat oricum. Incerc sa ma accept. Desi e greu sa traiesti cand esti jumatate in umbra, nestiind ce vei gasi.

ps. numai descriere de desen nu e. genial :|

formule.mate.

disperare = speranta - sens

pana si aici am ajuns sa avem formule. 

far beyond reality

eu stiam ca acesta e un ceas, stiam si cum se numea obiectul ciudat cu apa. era o vaza si 4 flori ciudate impreunate intr-o tulpina subtire. cateva petale frumos colorate si un miros imbietor. 

stiam si cum stateam chinuita intr-un scaun . da. era un scaun si  pe genunchi cu coatele ma sprijineam. 

stiam deci majoritatea lucrurilor materiale ce ma inconjuuram. erau parte a existentei mele si totusi erau... neinsufletite.

stiam de asemenea cum nu eram in stare sa-mi dau seama si sa-mi descriu exact o stare.

stiam... ca uneori nu suntem decat o adunatura, o amestecatura de stari definite si nedefinite deci ceva de neinteles.

stiam... cred ca stiam, da.. azi dim si ieri a crapat pamantul. nu stiam in schimb ca azi avea sa ploua sa spele toate pacatele. era pastele si nimic nu s-a schimbat. 

niciodata nu mi-a placut si singurul sentiment ce-l leg inca din copilarie e macelaria. 

stiam.. ca nu stiu absolut nimic. 

eram sigura ca totusi nu va fi primul paste obisnuit :)

indeed.

o gara pustie si nici un tren.

o asteptare ce se prelungeste. dar invat, invat... intai sa astept.

nu mai numar zilele. mi-am impus. asta e strict interzis.

mai am o speranta. dar le schimb. zilnic imi moare una. le imormantez usor in spatele amintirilor si astept .. dar.. iar astept sa se nasca alta.

cobre suierand, caini latrand si o teama ce se cuibareste. si-a pus puf, totul e caldut si mediu propice. se amplifica.

uit. si nu, numai numar zilele.

dubios de strain dar totusi atat de aproape..

Uneori niste randuri spuse din inima te pot face sa te cutremuri , niste adevaruri scoase la iveala te fac sa te prabusesti , sa-ti lipesti palmele de un umed pamant abia udat de ploaia de lacrimi, din tine scursa. Devii la un moment dat o sursa de lumina, de intuneric si de ceata raspandind in juru-i tau de la raze la fascicule.. la atomi de fericire sau deznadeste ce iti fac sa ti se miste expresia.

Muschii ce se chinuie sa schiteze un zambet, un suras, un mod de a-ti arata bucuria.

Ochi limpezi in care se verde curgand sentimentul de implinire, dupa corneea de sticla totul pare inert si foarte greu de atins.. acoperit de o apriga indiferenta. De gheata iti par trairile si nimic nu pare a capata un sens.

Am terminat de citit azi maitreyi. Dubios de strain si totusi atat de aproape. M-am recunoscut in multe fraze si nu-mi dau seama daca e de bine sau de rau ca intr-un fel ma simteam ciudat ca eu multe dintre acele sentimente le-am interiorizat intr-atat incat au devenit inperceptile si si-au pierdut orice sclipire. De multe ori caut acea senzatie de a ti se taia picioarele , de a te razbi un parfum atat de cunoscut desi e total departe. Rareori se intampla sa fie total.. si de multe ori imi pare rau ca nu mai pot, nu mai exista ceva cu care sa pot spune.. in totalitate iti apartin. M-a impresionat cartea in doua moduri.. una a normal sunt o tipa si cad pentru astfel de carti ce nu "impresioneaza" atata de mult... si doi.. pentru ca printre acele randuri , intercalate nu gaseam decat adevaruri si senzatia pierderii a ceva foarte important. Ma simteam intr-un anume mod, putin inferioara, observand la altii introspectia unor sentimente pe care candva le-am simtit si eu dar speriata, le-am reprimat total. Imi pare rau acum ca nu am reusit sa-mi retin sentimentele intr-atat. Nu cat sa le impartasesc ca defapt imi apartin, ci doar pentru propria mea minte, constiinta a sufletului ce il port.

Ar fi interesant sa reusesti sa te lepezi de orice inhibitie, de orice experineta care te-a chinuit, sa le dai jos ca pe o haina uzata, spre a le pune intr-un sertar sa le mai scoti doar la ocazii speciale, la pomeni inventate in memoria amintilor moarte, ingropate. Mi-ar placea sa ma regasesc in fiecare dragoste ca in prima, fara sa stiu exact ce anume mi se poate intampla si totul sa fie o asteptare chinuitoare dar atat de dulce... o mana si o atingere, o sarutare pe fuga si urme de frunze uscate pe ghiozdan.

Poti schimba aproape orice emotie daca te gandesti la ea. Deci.. gata nucleule amigdalian.. ti-a ajuns. De acum schimbam conexiunile. Zambeste si nu mai gandi. Somn.

Fir fir.. fir lung si o priza. Trag si se stinge.

Noapte buna .

 Dubios dar simt nevoia de a spune unele lucruri . Un mai mare trei. Ma simt mai bine.... 

 but I never could take the pain
�cos it would blow away my soul like a hurricane
Like a one man band clapping in the pouring rain
If I know where I�m going, I don�t know from where I came

Where we gonna be in summertime? 
And are we gonna see the heavens shine
Like diamonds in the sky? 

As soon as they come
The feelings they go
All alone, on a one way road...

cerneala.

O foaie goala si nimic mai mult..

Incepe usor, usor sa se intineze o stare, sa o acapareze, sa o innegreasca, facand-o speciala, intinata, apartinand oricarui teanc de foi deja folosite . Si ea, este.... o parte din intregul teanc ca si mine. Apartin unui intreg colectiv. E pacat sa vezi cum fiecare se intineaza reciproc, se scriu, se rescriu, se sterg, se rup.. si se arunca intr-un final la gunoi. Cine isi mai aminteste de hartia aruncata la cos, in cazul in care ai aruncat-o din greseala si continea ceva foarte important? Oare cum ti-a scapat acest fapt printre degete ....nu-mi dau seama, din acelasi vag motiv nu-mi dau seama cum te pot intina cu o cerneala neagra... al tau tricoul alb pe care azi il purtai. 

Lacrimi de cerneala neagra se scurg usor pe obraji palizi... si parul ud ... ce usor iti mangaie fata.

Stiai... chiar...stiai tu ca totul este asa de simplu si totusi pare atat de complicat.

Stiai ca in fiecare secunda parca se scurge si ultima picatura de energie care mai tinea fraul mascii mele... Azi... azi observ ca toata a fost consumata. Ma intreb cum o sa reusesc sa mai prind franghiile sa-mi etajez acel zambet fals, totul e asa de bine, si e totul in regula, sub control. Eh, din pacate, azi nu se mai poate asa, pamantul mi-a fugit de sub picioare ca si ultimul sprijun de care constiinta mea s-a atarnat atat.... S-a rupt si el saracu, chinuit de greutatea enorma pe capul sau. Erau si acele principii da. Drace, cine le mai gaseste acum cand ploaia a spalat totul.. si acuarela de pe fata mea si zambetul fin, si orice urma de princiupiu sau pilon. 

Si ce vei face fara piloni, sunt ca si protossul ce nu-si poate construi nimic decat sub influenta energiei data de ei. Am ramas fara. Totul s-a sistat. 

Say hello to... greva ce a pus mana pe mintea mea. O ratiune inchisa, cu pitici mici verzi ce urla si tipa ca nu mai vor sa faca nimic, au un program prea incarcat si salariu prost. Si eu care credeam ca sunt gazda buna. Da se pare ca nici ei nu mai stau. Daca raman si fara pitici in cap.. o sa fiu nula. Cu ce sa ma mai deosebesc de ceilalti? Prin faptul ca nu mai am pitici... as fi cam stearsa.. putin, poate, prea greu de observat intr-un peisaj atat de colorat. As fi o non culoare .

Imi cer scuze. halal de zi de 10 . O ora si putin. trei vorbe si nimic mai mult. O strangere de mana si of... regrete. Macar am sansa sa mi le exprim. 

Say hello to the monster .. E exact dupa colt, ma asteapta. Credeam ca il pot usui. Totul imi este impotriva. 

poc. drop dead. blanck. black.

RiP. 

dezastru si creatie.

si 57 ... si alarma cum suna... senzatia de neliniste, emotie..... sa auzi cum salvarea, politia trece pe langa tine, te afli intr-o mare de oameni nerabdatori sa participe la implozia cladirii.... si eu intradevar eram curioasa cum anume o sa cada... cum anume se va auzi.. dar a fost un sunet nu prea tare.. nu prea acut... ci unul infundat... si sincer nu puteam sa stau sa privesc realitatea, imi este destul de straina in acest moment. nimic nu pare cunoscut, totul are limite nebanuite si parca toate sunt negre. o vreme de bacovia cu un ger ce deintegreaza (whatever... dau si bacul).

si parca nu te asteptai ca dupa ce ca regaseai sub piele fierul integrat in corp sa afli si ca totul putrezeste dedesupt... e asa o senzatie de dezcumpanire, tristete si melancolie. 

pe bune daca ma asteptam, serios. te credeam neatins, neatins .. de boala care cutreiera lumea in momentul de fata. o cancrena de ignoranta, o tumoare de ganduri negre... si uite asa. oricum trebuia sa mori. trebuia sa puna mana pe tine. ma intreb ce se afla sub mine. :)

oare am aluminiu, cupru, zinc, magneziu, plumb sau mercur... ca si masca si pe sub niste germeni sau intregi probe... de putregai. mie frica.. sa ajung asa de departe cu descoperirile. e bine sa traiesti in nestiinta. mult prea bine. 

asa sa revenim la implozie. am spus de sunet. el a fost cel care m-a bagat in starea aia. mintea imi descoperea senzatii si noi ganduri in legatura cu ea. cate amintiri frate.. adunate intr-o cladire. cati oameni si cate suflete si-au gasit niste clipe de multumire, de enervare, de liniste, de neliniste... si imediat s-a dus.... in 2 secunde cat a durat totul.... materialele erau pe jos, in groapa sapata special .. un nor de praf acoperea tot si asta a fost. nimeni nu'si va mai aminti de existenta ei peste 10 ani.. poate doar cei cu amintiri.... dar si amintirile se infunda... ajung o legenda cu atatea lucruri aiurea ca nu mai stii sa extragi. mi-a lasat serios, un gust f amar, pentru ca ma gandesc ca exact asa se intampla si cu mine... totul e plin de explozibil.... si totul are sustinere, dar si ele par a fi.. pregatite sa sara in aer. stii vazand cum a cazut.. m-am observat cazandu-am si pe mine ieri , cand totul parea intr-un nor de praf.

s-a lasat totul acum. dar a venit noaptea.

say hello.. to the moon. em nu. e ceata. say hello.. to black.

contrar.. asteptarilor.. o anumita parte sadica si masochista tot repeta "si mie mi-ar placea sa fac astfel de chestii". da sa particip si sa ajut la demolarea lor. :) (si nu e nimic funny.. ) poate chiar trist.

o da... dezastru si creatie in acelasi timp. so right.

o lanterna si 3 cuvinte aruncate

ziduri roase de vreme si un miros dulceag de primavara , idei preconcepute si incapatanare ce.. imediat se iveste de dupa perdeaua de aiureala.

ceata incepuse sa se depuna.. si stii cum e, uneori... apare soarele, alteori ramane la fel de intunecat ca si atunci cand era ceata. te moleste o senzatie de anxietate , stii... 

chiar tii minte cum isi infigea gherele in umerii tai, zgaria , lasandu-ti 3 mari urme insangerate, lasandu-te in agonie sa-ti vezi usor propriul sange irosindu-se pe un pamant spurcat..

ridica mainile, urcand spre gat, si usor intetea presiunea, invocand o sufocare imperioasa ce sa te chinuie, sa te faca sa-ti numeri fiecare rasuflare ramasa pana cand.. nu vei mai simti.. :)

iti ducea apoi mainile in parul matasos, strangandu-l in palme, facandu-l praf.. 

o amintire ce persista... 

o amintire esti si tu, parand asa departe, o imagine ce se risipeste in vagul univers. te-ai uitat, uitat ca pe sine, ingropandu-te sub o masca de fier ce a metamorfozat, transformandu-te intr-un asa sine metal, atat de moale, ca pana ce si vantul te schimba. 

si da... te schimba, te modeleaza dupa voia lui, mintind-te ca faci ceva exact din vointa ta, dar existi aici pentru ca vrea, te vrea in acel moment intr-o anumita stare. zi de zi,esti o alta frunza, ce ii scade legatura cu copacul desavarsit. va ceda intr-o zi, si ea isi da seama, dandu-si duhul pentru un covor, ca sa faca si ea parte din splendida natura. nu neaparat ceea ce e frumos inseamna si bine, poate dimpotriva, uneori ar putea ascunde lucrurile cele mai terifiante.. pentru un scop, un frumos.

ce e frumos? religia e frumoasa, credinta e frumoasa, increderea e frumoasa ... :)

gaseste-mi ceva ce nu are legatura cu nimic macabru sau rau in decursul evolutiei sale...

pana si dragostea uneori inseamna minciuna. :) am facut asta pentru tine. usor si frumos de manipulat. 

scrisesem acum cateva dati niste chestii cu a simti ca mori.. nu fizologic, nu patologic, ci acea senzatie cand te scufunzi intr-o mare neagra, prabusindu-te in prapastia sinelui. nu stiam ca pot sa port in mine atata negru. cand simti ca ti-a cazut lumea in cap, greutatea ei se rasfrange pe umeri , si se izbeste usor.. de pamant. mi-au placut zilele de ploaie. ma simteam ca Eminescu.... o data cu natura, participand la sentimentele eului liric. 

toata lumea s-a simti cel putin o data sfasiat, cel putin o data enervat, cel putin o data exasperat. trebuie sa te simti si o data atat de bine piedut in asa hal incat nimeni si nimic nu te gaseste.. si drumul spre casa e pierdut. fara reper. o dunga. si absolut nimic.

o rasuflare , o liniste de mormant, 4 lacrimi inghitite, contururi negre la orizont, scaune goale, bantuite si un soare efemer. 

ne vedem acolo. atunci.. adu tu lumina pls. aici e cam intuneric...

apparently he has no reason

apparently he lost his reasons..... lets change he with she. sounds better. it sounds like me.. :)

mi le caut si eu pe ale mele. .. sunt curioasa cum sa le strig.. ca sa se intoarca.. :)

all things must pass.

ti-ai imaginat vreodata cum ar fi sa traiesti fara culoare?

gust de plastic si metal si sarma ce imi zgarie usor buzele... dar tot nu ma las, devine o chestie absolut inconstienta sa stau sa rontai plasticul. este ca un tic.. 

"i don't care what the people are saying.... "

cum se face ca asculti de toate si din doar 4 cuvinte sa te prabusesti?

4 cuvinte care se lovesc de tine mai rau decat orice furtuna care face dezastre. mi-au zburat acoperisul, mi-au stricat scutul si m-ati lasat aici de izbeliste sa ma complac cu  un gust amar. era demult candva... foarte de mult candva.. 

demult candva cand... afara soare si mereu o caldura ce ma topea si imi placea. ..

si nu de mult ma ingheata starea asta.. si parca primavara nu mai vine. degeaba am lalelele daca nu sunt din anotimpul lor. sunt ca si ele. existenta in apa, daca unii vor sau ma accepta. nu imi dau seama daca au ingaduit sa-mi plantez radacinile intr-un ghiveci. poate cer cam mult.

 

"i don't care what the people are saying.... shadowman's coming and don't look away.."

the sky is now black where is used to be blue... 

all things must pass.

Empty your head.

vad cum danseaza literele prin fata mea, luandu-se impreuna la formare de cuvinte si pe mine ma lasa in urma sa privesc la ele cum dispar incet incet. ferestre si litere pe un fundal alb si albastru cu usoare nuate de melancolie. un albastru pal ce ma urmeareste si unul inchis ce imi taie mereu calea. rosu care se ia de mine si nu vrea sa ma lase.. si galbenul care pare sa se lipeasca de nu il poti scoate, violetul intineaza tot... si eu.. doar stau si nu comentez. lumina lunii imi bate direct in ochi.. vrand parca sa-mi scaneze retina cu ale mele celule spre a le da un semn.. ca doamne.. exista. potentiale de actiune ce se propaga si tu.. care pur si simplu citesti nu faci decat sa piezi efectiv mediatorul chimic pe sinapse lipsite de orice sens.
foile parca zboara, duse de vant spre alte meleaguri si.... gandurile nici n-ai ideea cu ce viteza au plecat ca aici m-au lasat.. singura....de ce...pai.. doar sa indur un vid. neagra seara raspandeste fibre spre a ma cuprinde si nimic nu ma lasa sa inspir. un negru gaz invaluie bronhiolele si usor usor sunt integrate in circulatia tulmutoasa spre a ajunge la inima.. si uite asa.. zi de zi .. ma otravesc cu idei prefabricate spre a-mi tine companie. ecourile vocilor in mine rasuna si nimic nu pare sa ma incante ca doar stau cu ochii si privesc in soare. imaginea neagra pe care special am creat-o e doar ceva ce sa ma ajute sa dorm cat tu privesti zgarieturile dintr-un perete parasit si pamantul continua sa se invarta in jurul unei stele parca abramdubit de mare ei lumina. sunt hipnotizati toti.. si.. eu baricadata in spatele unor ziduri.. catarata pe un scaun stau si ma uit cum o piatra se rostogoleste spre valea adanca. si uite si casute in departare si... lumina puternica ce din spate vine sa ma impinga.... "empty your head". all black. no connection.

si melodia in casti...
What I want from you is empty your head
They say be true, don't stay in your bed
We do what we need to be free
And it leans on me like a rootless tree

What I want from us is empty our minds
We fake the thoughts, and fracture the times
We go blind when we've needed to see
And this leans on me, like a rootless...

Fuck you, fuck you, fuck you
And all we've been through
I said leave it, leave it, leave it
There's nothing in you
And did you hate me, hate me, hate me, hate me so good
That you just let me out, let me out, let me out
Of this hell when you're around

just.. leave it

I said leave it, leave it, leave it..

let me out.. let me out.. just let me out 

---------------------------------------

killers re-invent and belive ... 

si... niste privelisti aberante..

Si te iubesc cu mila si cu groaza

tot ceea e al tau mi se cuvine mie

ca un nebun de alb ce captureaza 

regina neagra pentru vesnicie....

 si te iubesc cu mila si cu groaza.... si asa ma prinde fredonand un timp ale caror ore ar trebui dedicate pentru lucruri total utile... dar nu... si te iubesc cu mila si cu groaza ... si ochii imi cad pe luminile de afara, ce radiaza.. aruncand ici colo lumini pt mine.. pt ale mele celule de a fi receptionate... si.... te iubesc cu mila si cu groaza.. un cerc vicios in care m-am bagat... si nu iti poti da seama cum imediat am cazut intr-un butoi cu o melancolie adanca... si.. te iubesc cu mila si cu groaza...usoare ganduri plutesc intr-un nor gri deasupra marii involburate, resentimente si amintiri fierb toate impreuna cu o solutie ciudata de dor cu miros de ceai.. dulce...

si ....ma simt ciudat avand in vedere ca totul pare foarte departe, si nici o corabie nu pare sa reziste bine pe suprafata neregulata, pe al carui culoare inchisa apare brusc imaginea reflectata a corabiei...  nu-mi vine a crede ca speram sa ma pot observa aruncand un ochi in apa.. dar nu.. este atat de greu sa-ti dai seama de cum pari si cu orice mana as atinde lichidul nu pare sa fie deranjat... eu par un lucru imaterial pe langa totalitatea sentimentelor aici materiale.

sunt intr-un loc unde din sentimente iti constuiesti o casa , din resentimente buldozere sa distrugi.. si din fizicul meu.. fantome ce patruleaza..

ca sa-ti spun un lucru f sincer .... ohh shit iar..

acum sunt mai pustiu ca totdeauna 
de cand ma simt tot mai bogat de tine 
si-mi stau pe tample soarele si luna 
acum mi-e cel mai rau si cel mai bine 
si-uite n-are cine sa ne-ajute 
abia-si mai tine lumea ale sale 
si-ntr-un perete alb de muze mute 
nebunii negri cauta o cale... 

si lucrurile sincere.... no again.. si te iubesc cu mila si cu groaza...

 nu-mi pot sa seama daca tot ceea ce tin aici.. se aduna sau se imprastie usor ca un praf de stele intr-un infinit negru... si da... pentru mine infinitul reperezinta o culoare neagra ....ceva frumos dar total de neatins si.... ceva ce te poate pacali asa de usor.. precum negrul ascunde formele neregulate intr-un corp aproape perfect...

 si te iubesc cu mila si cu groaza...

ca un nebun de alb...

pentru vesnicie...

si te iubesc cu mila si cu groaza...

tot ce e al tau mi se cuvine mie

ca un benun de alb ce captureaza

regina neagra pentru... vesnicie...

prin gari descreierate accidente 
marfare triste vin in miezule verii 
iar eu sunt plin de gesturi imprudente 
ca sa te-apropii si ca sa te sperii 
jur-imprejur privelisti aberante 
copii fragili ducand parinti in spate 
batrani cu sanii gri de os pe pante 
si albatrosi venind spre zari uscate 

si te iubesc cu mila si cu groaza...

tot ce e al tau mi se cuvine mie

ca un benun de alb ce captureaza

regina neagra pentru... vesnicie...