totul mental.

Uneori iti poti da seama ca si o secunda sa zaci in nestiinta cu tot "sufletul" deschis miscarilor gandurilor te ajuta, simti cum iti curg prin ipotetice vene mentale, niste conexiuni speciale, un tot. Ce sa-ti curga? gandurile... Ce tot? Acel mare nimic linistitor in care te poti ascunde oricand ai nevoie. O eliberarea de tot ceea ce este greu si blocheaza o adevarata tranformare normala, din care nu pierzi nimic. Acea succesiune de nasteri ale noilor idei, ale linistii, simti cum se cuibareste usor in tine si iti impune o schimbare a respiratiei, o eliberarea din propria inchistare. e depasirea egoismului si dorinta necesara de a schimba, de a impartasi.

Sa-ti regasesti toate fortele si sa o iei de la capat.

Din pacate si locul unde te ascunzi e si el cotropit de ganduri negre ce acapareaza tot cerul, ganduri ce otravesc inspirul si ganduri ce blocheaza trecerea.

Ce faci? Rezisti.... Ai mai trecut tu prin atatea si fara locuri de ascundere...

Cum faci? Perseverezi, nu te lasi...

Nu te lasi in fata cui? A nimanui, doar a sinelui tau.

Si oare ce e mai greu decat sa fii in aceasi persoana atat dusmanul cat si protectorul? O lupta probabil ce niciodata nu se va termina daca nu vei lua partea cuiva?

Cui? Depinde doar de tine.

Care tine? Hmm, care tine? M-ai inchis. Care...care tine? Ai zis cumva care tine? Da... Cu siguranta. Pai... acel tine favorizat de soarta.

Ce soarta? E cumva destinul?
Ce destin?

Poate e doar mediu.
Ce mediu? Un mediu alcatuit numai din factori la fel de duali ca tine.

La dracu... peste tot, peste tot numai dualitate.

Tine-Tine. Care castiga?
Tine sau Tine?

Sau cel mai fain... sa ramai fara tine ca s-au omorat intre ei. Un tine a omorat pe alt tine.

Si atunci ai murit.

Sinucidere. Genocid mental.

La dracu.. Traiesc? Vei trai cu siguranta si fara tine. Din pacate, e greu sa o iei de la 0 cu reconstructia. Sau poate e mai bine. Reinventeaza. Reface.