este groaznica senzatia de a te zbate intre viata si moarte ideea de panica si amorteala specifica si neatul care simti ca te inghite, durerea parasirii si durerea fizica ce te doboara.azi chiar in fata mea am vazut cum a fost taiata o pisica... da orice accident banal. si intr-adevar ii iese in cale masinii.. pur si simplu s-a napustit deodata.. dar nu a mai avut scapare. direct sub rotile masinii.
ruperea coloane si o pisica chinuita. primul impuls a fost sa ii spun sa opreasca si sa ma dau jos sa iau pisica. dar ce as fi putut face. era p moarte oricum.. si asa ca constiinta asta rea nu a mai vrut sa deschida gura inchizandu-mi cuvintele intr-un teribil "nu pot opri traficul pt o cauza deja pierduta"
tocmai asta ne e problema. ca multi se grabesc si dau peste toata lumea ca deh.. trebuie sa ajungi intr-un loc anume. nu cont ca omori un suflet.. treci mai departe... ca nu puteai sa prevezi asta.
si chiar nu stiu ce s-a int cu pisica, ce-i drept nimeni nu o ia de acolo cu siguranta. sau daca o vor lua va si dusa si inmormantata intr-un malder de gunoaie. chiar sper sa nu fi fost pisica cuiva, ca ar fi produs multa suferinta,.. dar si asa... am ramas cu un gust de melancolie. si asa nu-mi trebuia mult ca sa-mi aduc aminte.
"oricum" se pare ca a fost ziua reamintirilor, si "oricum" se pare ca prapastia de ieri cu uratul acela tot ma urmareste tipand oriunde poate si oricum incapacitatea mea. si iar invalmaseli , cascade cu apa rece si chinul de a ma abtine sa imi fac propriul meu rau. cu cat nu mai aud bataile inimii cu atat mi se pare ca devin mai claustrofoba( nu stiu daca asa e bine..), simtind cum se inchide lumea in mine.
si e vorba de un ciclon ce aduna tot ce poate fi compatibil cu ideile mele negre spre a fi depozitate iar in mintea mea inchisa. vorbeam de o anume toleranta . iar ma simt ca si cand nu o am. iar ma duc cu gandul la binele fortat. iar imi amintesc de ce anume ziceam. ca trebuie sa invat sa fac bine. ceea ce e mult prea greu. cum anume poti invatat sa faci ceva abstract ce nu are nici un fel de limite? bine.. exista o limita necunoscuta de unde binele devine rau dar nu ai idee cand anume o incalci fiind absorbit de aceasta dorinta.. aceea ce a face bine. acelasi lucru cu cruciadele... cand pt o cauza nobila au facut crime imense...(vb totusi de cruciede la nivel filozofic.. nu istoric .. cu puterea and stuff)
si aceasi senzatie de irosire a energiei.. simt cum scade senzatia de fericire. e ca si cum s-ar innora deodata totul .. aparand un nor atat de negru ca ai si uitat ca exista soare. si degeaba te chinui sa te refaci cand abia iti opresti lacrimile la nivelul canalelor lacrimale si buzele iti tremura usor.
si nu exista un motiv sigur, ci pur si simplu se acumuleaza.. si zilele trec aproape la fel ca si secundele si imi este din ce in ce mai dificil sa ma acomodez cu situatia in sine. nu stiam ca este o boala cronica.. numita melancolia de toamna de clasa a 12. se pare ca destui au avut-o.. si sunt destui care se chinuie cu ea. se termina. ciudat si cat asteptam inainte sa se termine si acum parca imi si pare rau. e bine in liceu. oricat am injura scoala. asta ii alta treaba.
doamne iar urla fara sa tina seama de nimeni. ii place sa chinuie mai ales cand vede starea mea. ii place sa aduca norul sa il lase sa ma intunece de-a binelea pana cand si noaptea afara isi aduce atmosfera macabra. intunericul.. nedeslusit. in continuare se aud.. incerc sa le reduc doar la niste zgomote de fond dar nu reuesesc.. se aud destul de bine incat cat sa le disting. "nu esti cum trebuia sa fii, nu esti cum vroiam sa fii, cum poti sa faci asta". sunt plina de defecte ca orice om. si oricat as incerca sa le acopar parca mai rau apar. uneori si eu ma simt greatza, ce sa mai zica altii care se lupta cu ciocane sa sparga icebergul care m-a inghitit... injectii cu apa calda... remember..? si cubul de gheata se va sparge... si desenul (de pe coperta facut cu carioca rosie) udat de cursul lacrimilor. urata zi.
azi ca si alte dati am ramas socata de realitatea zicalei "ochii sunt oglinda sufletului". in ochii se citeste totul. de la dezgust, nervozitate, evitare, dragoste si dezamagire, soc si alte lucruri asemenea. eu pot sa-mi dau seama din privire ce anume simte fiecare , e o senztaie ciudata cand "citesti " sentimentele pe care uneori vor sa le ascunda. dar si alte dati cand exprima tot ce simt fara nici o evitare.cred ca e mult mai bine sa orbesti cu cineva de fata despre orice decat altcumva. nu iti poti sa seama de mai nimic prin telefon sau alte cai de comunicare. face to face si ii pui deja diagnosticul. ii observi doiar privirea. o privire ce concentreaza toate sentimentele . ma simt destul de ciudat sa stiu ca am dezamagit. defapt ciudat e .. "ciudat" spus, ma simt prost stiind ca puteam altfel in mod normal.sunt eu in momentul de fata si nu altii...
luandu-ne fiecare in parte.. suntem niste dezastre priviti din alt unghi. suntem niste semidezastre dintr-un alt unghi. suntem geniali de aici si batuti in cap de acolo. suntem pt ei ceva important si pentru ceilalti unii care le iau aerul pt care traiesc.
trandafir alb si parfum de capsuni. privire cristalina si oftat. hartii decolorate si pixuri fosforescente. amintiri ce te bulverseaza. organism ce cade doborat de oboseala. as fi vrut sa fac mai mult. .. dar nu pot. ... nu cred ca am un motiv bun.. dar azi nu am simt in stare sa visez la mai mult :-? o parte imi ajunge realitatea, si aia impartita, o alta parte trebuie refacuta de la zero si e greu inceputul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu