imi observ cum deja incep sa vad putin in ceata. deja ma simt fara un suport anume sub picioare si parca totul fuge. nimic nu sta p loc. nici macar timpul meu daca as vrea eu cu toata ardoarea.
azi mi-a trecut prin minte ca scrisesem un eseu la religie in care mi-am impus atat de mult parerea cum ca desi imi e greu se renunt la idealuri am ajusn sa vad ca intradevar un zambet si o imbratisare la momentul potrivit face f mult.... foarte adevarat dar trebuie sa fii si in stare sa faci asa ceva. am descoperit ca eu am o existenta atat de monotona.. si cu existenta mea defapt nu pot sa schimb. nici macar sa am hotararea asupra starilor mele. era destul de frumos sa te gandesti .. gata de azi zambesc desi p strada mor atatia... zambesc pt ca eu asa vreau... nu pt ca asa simt. am incercat. se pare ca nu prea.. nimeni.. nici propirul meu nerv sa inerveze muschii mimicii ca sa schitez un amarat de zambet.
ma gandeam cu o groaza sincer.. ce anume se poate intampla maine. dupa cum par zilele astea nu fac decat sa cad in gol in continuare.. dintr-un lac in put, nereusind sa imi fac ordine in cap. azi este o zi in care as putea sa zic ca ma consider parte a uratului, in nici un caz estetica uratului ca din mucigaiuri si noroiurile din minte nu reusesc sa scot nimic frumos. mai degraba sa stric bine.. tot ce am cladit. si revenind la ce se poate intampla maine sentimentul predominat groaza.. si.. socul. in continuare observ cum refacand drumul in viata n-am descoperit nimic concret pe care sa-l numesc "bine". nu cred ca mi s-a intamplat sa fac bine, sau eu cel putin nu tin minte asta. rau am afacut sigur ca de asta imi amintesc. si defapt toata lumea isi aminteste de asta. un rau persista mult mai mult timp decat un bine. defapt.. binele cam se evapora in imediata secunda de cand l-ai savarsit .. nu-i asa?
o alta tragedie... a fost acea ca .. imediat trece totul si ma si trezesc terminand o facultate si deja intru in cu totul alte probleme. aiure.. dar mai e putin.. pana atunci. am de trecut prin altele pana acolo.
deci.. da.. . am innebunit o morala si un bine dar nu reusesc sa le pun in practica. spre rusinea ..mea.
scopul de ieri.. e inca prin ruine .. nu-i dau de cap... trebuie sa-l gasesc altfel .. va fi o problema resuscitarea lui.. si e destul de greu de imprumutat ca nu toti vor sa stea cu mine. sunt destul de mofturosi. el saracu.. se obisnuise cu mine si eu cu el... poate ma mai ajuta cineva sa'i dat de cap.. sa termin o data cu cautarea lui sa il ajut sa-si revina :)
termin alta data ideea de la care pornisem.. si p care defapt nu am scris-o..
si da... vad prin ceata.. si se intaleaza cutremurul.. ruine sunt peste tot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu