si azi noapte am vrut sa adorm cu aceasi usurinta ca alte dati..... numai ca somnul s-a lasat asteptat. degeaba am lasat mintea sa pluteasca ca ale ei ganduri nu se lasau plecate. stateau in capul meu si imi chinuiau mintea cu tot felul de presupuneri. defapt lucrau impreuna atat mintea cat si oboseala si intr-un anumit raport si imaginatia si am trezeam "cugetand" niste chestii pe care nici eu nu imi mai venea sa le cred. se pare ca intr-adevar am ceva cu cifra 5. e a nu stiu cata oara cand ma trezesc la 5.50. cu o ora si ceva inainte de ora mea normala. si tie greu cand vezi ca e totusi noapte si cu greu iti vine sa scoti mana din plapuma pt a te tinde spre telefonul de pe jos. si lumina acea puternica care iti face ochii sa lacrimeze ca sa observi cu stupoare cum ca e doar.. 5.50 . si abia ai adormit la 12.
n-am mai mentinut acelasi ritm ca saptaman trecuta. mi-a mai trecut putin asa ca pot sa stau si cateva zile fara sa scriu . plansa e neterminata si ingerul sta acolo intors cu spatele abia schitat. nu mi-am dat seama decat aseara de o chestie. facusem o plansa speciala pt o persoana la fel de speciala pt mine , era de ziua de nastere dar .. am facut fara sa vreau si sa imi dau seama de simbolistica " ingerul intors cu spatele" - m-au innebunit la literatura cu astfel de chestie, modul cum sunt reprezentati cei "morti" - cu fata spre apus, la fel ca si in plansa, cu aripile atarnand lenes pe langa roba-i alba. era o plansa in pastel care ma chinuisem sa o fac fara sa am acea stare specifica care sa ma faca sa desenez. (adica sa ma eliberez prin arta..<>)
ti-ai putea dea seama de limitele tale? ti-ai putea imagina cum ai putea sa fii cel mai bun si cum anume sa reprezinti raul pur? te-ai putea imagina ca nu reprezinti nimic si in acelasi timp reprezinti totul? acelasi lucru l-a spus si pascal " caci, pana la urma ce este omul in natura?nimic in raport cu infinitul, tot prin comparatie cu neantul, un lucru de mijloc intre infinit si neant. el este infinit de departat de ambele extreme , iar fiinta lui nu sta mai apropae de nimicnicia din care este scoasa decat de infinitul in care'i inghitita"
si cum spuneam... limitele tale ti le poti imagina? te-ai putea vedea ca ceva perfect? a te vedea ceva perfect in seama ca in raport cu altii tu esti vazut si te consideri perfect. inseamna ca tu in conceptia ta si modul cum esti tu, fara nici o exceptie indeplinesti toate caracteristile idealului celui cu care te compari si de asemenea reprezinti tot idealul la toti cei cu care te compari. esti perfect, nimeni nu are nimic de comentat la adresa ta . tu nu ai mai avea cum anume sa fii tu, repezentand tot ce anume vor altii. ai fi doar o proiectie a idelului lor. nu ceva care sa apartina tie.... cred ca pentru a fi perfect trebuie sa reprezinti doar o idee. si sa fiu si mai rea, o idee care nu este decat in capul tau, conceputa de tine. ca imediat cum i-ai dat drumul ajunge sa se propage adunand de peste tot comentarii si noi adaugiri. un ideal... aveam intr-un citat de printr-o carte scos era asa. ..a avea un ideal inseamna a-ti saracii viata. a o infrumuseta inseamna a-i rapi carcterul ei complex inseamna a o distruge. mi se parea acceptabil. acum parca totusi ma mai gandesc. noroc cu ora de filozofie unde ma stresez sa fiu cat se poate de atenta , pana la urma nu'i rau sa vezi cu ce anume isi stresau unii creierul. platon spunea ca orice lucru care este complex este sortit distrugerii, descompunerii, fiind multiform, schimbator. numai lucrurile simple fiind divine, inteligibile, nemuritoare, indisolubile.
acum pare ciudat sa-i dai idealului caracterul de complexitate. inseamna ca atunci nu ar mai fi un ideal. idealul ar trebui sa fie simplu. idealul fiind ceva asemanator cu adevarul. un lucru incontestabil.
si totusi nu ma pot obisnui ca fiind ceva raportat la infinit si neant. si totusi nu ma pot obisnui cu ideea ca orice lucru este atat de relativ. toti plecau de la o premisa sigura. eu nici macar o premisa sigura nu am, nu am o radacina de care sa ma tin, care sa ma aline de fiecare data cand am ceva probleme sa zic, ok.. o iau de la capat. am pornit de aici.. asa si unde am gresit. eu nu am nici un lucru de care sa zic ca e ca un sistem de referinta.
si totusi te-ai gandit vreodata ca ai putea schimba orice pe lumea asta dat fiindca suntem ceva intre infinit si neant. intre totul si nimic. nimicul se poate modela usor. totul poate fi schimbat, doar suntem in lumea lui platon schimbatoare ce va muri. si pornind cu ideea asta ma intreb oare dc nu am putea incerca sa schimbam ceva. toata lumea se plange de lumea asta. e asa de greu cred ca trebuie sa pornesti schimbarea cu tine. desi e putin cam mult spus. e greu sa schimbi ideile ce sunt inteligibile si nemuritoare si purtatoare a subiectivitatii... shit.. m-am incurcat. le mai reiau maine. ma asteapta o matematica urata.
si ma chinuie dap. am uitat sa zic. si toamna si cererile de schimbare. pana si iarna iti cere sa te schimbi .... o sa privesti totul de acum cu raceala. urasc iarna .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu