marți, 10 iunie 2008

un minut in infinit

Doua manute ridicandu-se spre cer in speranta ca se va observa....
o manuta cade pe asfaltul rece atingand usor talpa piciorului indoit. semnul obisnuit de durere.
in acea miscare haotica , cu acei pasi in reluare totul cu scopul de a prinde mingea rosie.
a fost observat de o alta fiinta mult mai mare ce s-a apropiat si a dat ajutorul care era asteptat.
S-a inaltat .... inca putin si atingea ramura plina cu flori de tei.
era fericita. se observa asta in zambetul ei sincer care il afisa. o imagine perfecta.
din pacate pamantul se apropia si nu mai era la inaltime.... se apropia..... se apropia ce-i drept de acel cadru rece imbracat intrun material moale. si curelele ii erau stranse in juru-i.

asta e doar un mod de a descrie un minut din viata unui copil mic ce abia merge si care din greseala cazuse. era pus de bunica inapoi in carucior. erau amandoi in parc..

vis ciudat. intotdeuna mi se intampla sa ma atinga o stare f ciudata din cauza unor imagini formate haotic in jurul unui situatii intamplate in ziua precedenta.

stare ciudata. cauze multiple. un amalgam de sentimente. daca ma stradui le gasesc pe toate..adunate. majoritatea sunt indreptate spre mine.

am dezamagit. melancolie. detentie.

Niciun comentariu: