Cad frunze in prostie
Si cazi si tu cu ele
Covor rosu de sange impecabil
iar tu urmezi o cale
simtindu-te imbatabil..
astepti un semn al supravietuirii sperantei
linistea ingropandu-te in nefiinta
caci ce ai fi cu existenta emotiei?
raze ale soarelui ce lumineaza in ceata
asa ochii fiarei te pandesc indeaproape
sunete imposibile te ascund intr-o mare a imposibilitatii
chiar te asteptai la altceva? Cu regret.. marturiesc..
marturisteste-ti pirderea.. pana intelegi
pacat ca atunci erai intreg..
acum esti doar cenusa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu