ceata incepuse sa se depuna.. si stii cum e, uneori... apare soarele, alteori ramane la fel de intunecat ca si atunci cand era ceata. te moleste o senzatie de anxietate , stii...
chiar tii minte cum isi infigea gherele in umerii tai, zgaria , lasandu-ti 3 mari urme insangerate, lasandu-te in agonie sa-ti vezi usor propriul sange irosindu-se pe un pamant spurcat..
ridica mainile, urcand spre gat, si usor intetea presiunea, invocand o sufocare imperioasa ce sa te chinuie, sa te faca sa-ti numeri fiecare rasuflare ramasa pana cand.. nu vei mai simti.. :)
iti ducea apoi mainile in parul matasos, strangandu-l in palme, facandu-l praf..
o amintire ce persista...
o amintire esti si tu, parand asa departe, o imagine ce se risipeste in vagul univers. te-ai uitat, uitat ca pe sine, ingropandu-te sub o masca de fier ce a metamorfozat, transformandu-te intr-un asa sine metal, atat de moale, ca pana ce si vantul te schimba.
si da... te schimba, te modeleaza dupa voia lui, mintind-te ca faci ceva exact din vointa ta, dar existi aici pentru ca vrea, te vrea in acel moment intr-o anumita stare. zi de zi,esti o alta frunza, ce ii scade legatura cu copacul desavarsit. va ceda intr-o zi, si ea isi da seama, dandu-si duhul pentru un covor, ca sa faca si ea parte din splendida natura. nu neaparat ceea ce e frumos inseamna si bine, poate dimpotriva, uneori ar putea ascunde lucrurile cele mai terifiante.. pentru un scop, un frumos.
ce e frumos? religia e frumoasa, credinta e frumoasa, increderea e frumoasa ... :)
gaseste-mi ceva ce nu are legatura cu nimic macabru sau rau in decursul evolutiei sale...
pana si dragostea uneori inseamna minciuna. :) am facut asta pentru tine. usor si frumos de manipulat.
scrisesem acum cateva dati niste chestii cu a simti ca mori.. nu fizologic, nu patologic, ci acea senzatie cand te scufunzi intr-o mare neagra, prabusindu-te in prapastia sinelui. nu stiam ca pot sa port in mine atata negru. cand simti ca ti-a cazut lumea in cap, greutatea ei se rasfrange pe umeri , si se izbeste usor.. de pamant. mi-au placut zilele de ploaie. ma simteam ca Eminescu.... o data cu natura, participand la sentimentele eului liric.
toata lumea s-a simti cel putin o data sfasiat, cel putin o data enervat, cel putin o data exasperat. trebuie sa te simti si o data atat de bine piedut in asa hal incat nimeni si nimic nu te gaseste.. si drumul spre casa e pierdut. fara reper. o dunga. si absolut nimic.
o rasuflare , o liniste de mormant, 4 lacrimi inghitite, contururi negre la orizont, scaune goale, bantuite si un soare efemer.
ne vedem acolo. atunci.. adu tu lumina pls. aici e cam intuneric...
apparently he has no reason
apparently he lost his reasons..... lets change he with she. sounds better. it sounds like me.. :)
mi le caut si eu pe ale mele. .. sunt curioasa cum sa le strig.. ca sa se intoarca.. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu