dubios de strain dar totusi atat de aproape..

Uneori niste randuri spuse din inima te pot face sa te cutremuri , niste adevaruri scoase la iveala te fac sa te prabusesti , sa-ti lipesti palmele de un umed pamant abia udat de ploaia de lacrimi, din tine scursa. Devii la un moment dat o sursa de lumina, de intuneric si de ceata raspandind in juru-i tau de la raze la fascicule.. la atomi de fericire sau deznadeste ce iti fac sa ti se miste expresia.

Muschii ce se chinuie sa schiteze un zambet, un suras, un mod de a-ti arata bucuria.

Ochi limpezi in care se verde curgand sentimentul de implinire, dupa corneea de sticla totul pare inert si foarte greu de atins.. acoperit de o apriga indiferenta. De gheata iti par trairile si nimic nu pare a capata un sens.

Am terminat de citit azi maitreyi. Dubios de strain si totusi atat de aproape. M-am recunoscut in multe fraze si nu-mi dau seama daca e de bine sau de rau ca intr-un fel ma simteam ciudat ca eu multe dintre acele sentimente le-am interiorizat intr-atat incat au devenit inperceptile si si-au pierdut orice sclipire. De multe ori caut acea senzatie de a ti se taia picioarele , de a te razbi un parfum atat de cunoscut desi e total departe. Rareori se intampla sa fie total.. si de multe ori imi pare rau ca nu mai pot, nu mai exista ceva cu care sa pot spune.. in totalitate iti apartin. M-a impresionat cartea in doua moduri.. una a normal sunt o tipa si cad pentru astfel de carti ce nu "impresioneaza" atata de mult... si doi.. pentru ca printre acele randuri , intercalate nu gaseam decat adevaruri si senzatia pierderii a ceva foarte important. Ma simteam intr-un anume mod, putin inferioara, observand la altii introspectia unor sentimente pe care candva le-am simtit si eu dar speriata, le-am reprimat total. Imi pare rau acum ca nu am reusit sa-mi retin sentimentele intr-atat. Nu cat sa le impartasesc ca defapt imi apartin, ci doar pentru propria mea minte, constiinta a sufletului ce il port.

Ar fi interesant sa reusesti sa te lepezi de orice inhibitie, de orice experineta care te-a chinuit, sa le dai jos ca pe o haina uzata, spre a le pune intr-un sertar sa le mai scoti doar la ocazii speciale, la pomeni inventate in memoria amintilor moarte, ingropate. Mi-ar placea sa ma regasesc in fiecare dragoste ca in prima, fara sa stiu exact ce anume mi se poate intampla si totul sa fie o asteptare chinuitoare dar atat de dulce... o mana si o atingere, o sarutare pe fuga si urme de frunze uscate pe ghiozdan.

Poti schimba aproape orice emotie daca te gandesti la ea. Deci.. gata nucleule amigdalian.. ti-a ajuns. De acum schimbam conexiunile. Zambeste si nu mai gandi. Somn.

Fir fir.. fir lung si o priza. Trag si se stinge.

Noapte buna .

 Dubios dar simt nevoia de a spune unele lucruri . Un mai mare trei. Ma simt mai bine.... 

 but I never could take the pain
�cos it would blow away my soul like a hurricane
Like a one man band clapping in the pouring rain
If I know where I�m going, I don�t know from where I came

Where we gonna be in summertime? 
And are we gonna see the heavens shine
Like diamonds in the sky? 

As soon as they come
The feelings they go
All alone, on a one way road...