vineri, 3 aprilie 2009

indeed.

o gara pustie si nici un tren.
o asteptare ce se prelungeste. dar invat, invat... intai sa astept.
nu mai numar zilele. mi-am impus. asta e strict interzis.
mai am o speranta. dar le schimb. zilnic imi moare una. le imormantez usor in spatele amintirilor si astept .. dar.. iar astept sa se nasca alta.

cobre suierand, caini latrand si o teama ce se cuibareste. si-a pus puf, totul e caldut si mediu propice. se amplifica.

uit. si nu, numai numar zilele.

Niciun comentariu: